Pași mici, dar siguri

Mă uit în urmă și văd cât de multe am încercat să fac singur, fără să cer ajutor. Dar știu că adevărata putere nu stă în efortul meu, ci în disponibilitatea de a mă lăsa călăuzit de Dumnezeu.

Uneori mă surprind gândindu-mă la alții: cum fac față, cum reușesc, cât de repede merg înainte… Și, fără să vreau, uit să privesc ce pot face astăzi, aici, cu pașii mei. Apoi îmi amintesc că și tu, care citești aceste rânduri, ești pe un drum similar. Nu contează viteza, ci direcția și consistența pașilor.

Astăzi aleg să fac un pas mic, dar hotărât. Poate că și tu simți uneori că ai eșuat, că nu meriți, că pașii tăi nu contează. Dar chiar și cel mai mic gest, făcut cu inimă curată, are valoare infinită înaintea Lui. Să nu uităm că nimic din ce facem din dragoste nu este pierdut.

„Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:9-10)

Astăzi mă rog să primesc răbdarea de a continua și curajul de a nu amâna. Și te invit să te uiți la drumul tău cu aceeași blândețe: nu pentru a te judeca, ci pentru a observa unde poți să semeni azi semințele care vor rodi mâine.