Urmare a unui destin implacabil, mineritul din Valea Jiului se stinge, dar lumina „aurului negru” rămâne la fel de strălucitoare pentru cei cărora mina și mineritul le-au marcat viața și activitatea în ceea ce, vreme de mai bine de un secol și jumătate, a fost patria cărbunelui – Valea Jiului.
În umbra celor peste 150 de ani de minerit în această regiune rămâne istoria unei îndeletniciri, a unor meserii și a unor oameni și fapte remarcabile, repere ale istoriei naționale consemnate nu doar în cărți și manuale, ci adânc întipărită, cu urme de cărbune, în inimile oamenilor de pe aceste meleaguri.
Din rândul acestei categorii de oameni devotați și dedicați mineritului face parte și doamna Hajni Hirt, deja cunoscută în peisajul cultural-artistic al Văii Jiului pentru excepționalele sale lucrări de grafică, în care cărbunele capătă nuanțe și valențe artistice deosebite, elegante, speciale…
De altfel, legăturile acesteia cu mineritul sunt adânc înrădăcinate în biografia sa. Hajni Hirt s-a născut într-o familie de mineri, tatăl său fiind electrician la Mina Dîlja iar, după un scurt stagiu la UPSRUEEMP, ea însăși lucrează, din anul 1991, la mină, mai exact la Mina Livezeni, acolo unde a îndeplinit sarcini specifice în cadrul Serviciului Financiar-Contabilitate (unde a lucrat mai bine de 16 ani), în prezent fiind activă la Dispeceratul Minei Livezeni din cadrul CEVJ.
Hajni Hirt a descoperit pasiunea pentru grafică într-un moment dificil al vieții sale, în anul 2016 când, după două intervenții chirurgicale succesive care au adus-o într-o incapacitate fizică temporară de aproape o jumătate de an, s-a dedicat activităților artistice, explorând mai multe tehnici și oprindu-se, în cele din urmă, la grafică. De atunci, portofoliul lucrărilor sale a crescut la câteva sute de lucrări de artă grafică, în diferite dimensiuni și tehnici de realizare, toate fiind rodul unui studiu autodidact în materie.
După expoziția sa de debut, „Tușe de cărbune”, care a avut loc în urmă cu un an la Exploatarea Culturală Petrila, agenda artistică a graficianei Hajni Hirt a consemnat, una după cealaltă, o serie de noi expoziții în care publicul a descoperit, prin lucrările sale, frumusețea absolută a metaforei prin care Geo Bogza descria cărbunele, denumindu-l „diamantul negru”. Fapt care nu doar că a încurajat-o, ci efectiv i-a dat aripi în dorința sa de a face cărbunele să vorbească în cea mai frumoasă formă a sa: arta grafică!
De-a lungul anilor, doamna Hajni Hirt a fost însă și martor al unor momente dureroase care au marcat declinul industriei miniere din Valea Jiului. A privit cu mâhnire cum minele de cărbune de la Valea de Brazi, Aninoasa, Petrila, Bărbăteni, Uricani, Paroșeni au dispărut, rând pe rând, de pe harta industriei extractive din Valea Jiului, a plâns când mina în care a lucrat o viață întreagă tatăl său, Mina Dâlja, a fost distrusă și privește și astăzi cu ochi triști și suflet cernit la apusul mineritului, consemnat în aceste zile la Lonea și Lupeni și, în scurt timp, peste tot în Valea Jiului.
Din aceste mine de cărbune care au fost cândva perlele economiei care a condus la dezvoltarea Văii Jiului și, vreme de câteva decenii, la dezvoltarea României, Hajni Hirt a avut puterea de a scoate la lumină, prin câteva ingenioase tușe de cărbune, urmele nostalgiei, sentiment trăit astăzi de foștii mineri, de oamenii Văii Jiului. Așa s-a născut expoziția „Mine de cărbune, urme de nostalgie” în care artistul plastic Hajni Hirt propune o incursiune în mineritul anilor 90 din Valea Jiului, printr-o serie de lucrări de grafică în care sunt prezentate principalele exploatări miniere care au existat în Valea Jiului, dar și alte lucrări tematice care au ca subiect mineritul.
Expoziția, realizată cu sprijinul Sindicatului Muntele, al Primăriei municipiului Lupeni și Ziarului Exclusiv va fi vernisată într-o zi și într-un loc cu semnificație aparte pentru ceea ce a a fost, este și rămâne reper de suflet al mineritului din Valea Jiului: 6 august 2026, ora 17,00 la Palatul Cultural „Minerul” Lupeni.
Aici sunt invitați toți cei care vor să retrăiască nostalgia unor ani în care cărbunele și mina au marcat existența oamenilor din Valea Jiului, dar și cei care vor să se convingă de faptul că, deși România renunță la lumina din adâncuri, „diamantul negru” șlefuit de mâinile unui artist nu doar cu mult talent, dar și cu mult suflet, arde încă intens și generează lumină prin artă.
