Titlul acestui articol este inspirat dintr-o expresie pe care am găsit-o pe internet și care mi-a rămas în minte: „Nu suntem perfecți, dar suntem compleți”. Mi s-a părut atât de adevărată, încât m-a făcut să mă opresc puțin și să mă gândesc la ceea ce contează cu adevărat în viață.
Dacă m-ar fi întrebat cineva, cu ceva timp în urmă, ce înseamnă o viață reușită, probabil că aș fi răspuns: bani, succes, realizări și toate lucrurile pe care reușim să le adunăm de-a lungul anilor. Astăzi privesc lucrurile altfel. Cred că adevărata bogăție înseamnă liniște sufletească, oameni dragi alături, iubire, sănătate și sentimentul că suntem împăcați cu viața pe care o trăim.
Vedem în jurul nostru oameni care au multe, dar nu au timp, oameni care au succes, dar nu au liniște și oameni care par să aibă totul, dar nu se mai bucură de lucrurile simple. Toate acestea ne arată că ceea ce avem în exterior nu poate înlocui întotdeauna ceea ce ne lipsește în interior.
De multe ori, ne spunem că vom fi mai fericiți când vom avea mai mult: mai mulți bani, o casă mai frumoasă, un loc de muncă mai bun sau mai multă siguranță. Ajungem însă la un obiectiv și ne stabilim imediat unul nou. Fără să ne dăm seama, putem ajunge să amânăm bucuria de astăzi pentru un „mâine” care nu știm cum va arăta.
A fi perfect nu înseamnă să ai totul și nici să nu greșești. A fi complet înseamnă să te accepți așa cum ești, cu reușite și eșecuri, cu bucurii și dezamăgiri, cu lucruri împlinite și cu dorințe care încă așteaptă să se împlinească. Nu trebuie să fim fără greșeală pentru a avea o viață frumoasă și nici să avem tot ceea ce ne dorim pentru a ne simți împliniți.
Timpul este, poate, cel mai prețios lucru pe care îl avem. Banii se pot câștiga din nou, lucrurile se pot cumpăra, dar timpul pierdut nu se mai întoarce. De aceea, în timp ce ne facem planuri pentru viitor, nu ar trebui să uităm să trăim prezentul. Uneori, cele mai importante momente sunt și cele mai simple: o conversație cu un om drag, o masă în familie, o plimbare, o îmbrățișare sau o dimineață liniștită.
Peste ani, este posibil să nu ne amintim câte lucruri am avut, ci oamenii pe care i-am iubit, momentele în care am fost fericiți și clipele în care am simțit că viața are sens. Poate că acestea sunt lucrurile care rămân cu adevărat și care dau valoare vieții: iubirea, timpul petrecut împreună, amintirile și bucuriile simple. Atunci când învățăm să le prețuim, înțelegem că nu avem nevoie ca totul să fie perfect pentru ca viața să fie frumoasă și deplină. Iar acesta este, poate, adevărul simplu al cuvintelor care mi-au rămas în minte: „Nu suntem perfecți, dar suntem compleți.”
Petre LUNGOCI
