La 1 octombrie 2026, în Bimenes, Asturias, Spania, s-a deschis oficial cea de-a IV-a ediție a Festivalului de Carte și Arte al Românilor de Pretutindeni – CultuRO. Peste o sută de scriitori, artiști plastici, muzicieni, jurnaliști, cercetători și promotori culturali din România, Spania, Italia, Belgia, Anglia, Albania, Serbia, Norvegia, Germania și Franța, alături de creatori spanioli, au participat la o ediție care a reunit literatura, artele vizuale, muzica, teatrul, cercetarea istorică și tradițiile populare.
Ceremonia inaugurală s-a desfășurat în prezența primarului localității Bimenes, Aitor García Cortés. Mircea G. Florescu, președintele Festivalului CultuRO, a adresat invitaților mesajul de bun venit, iar Violeta Andrei Stoicescu a prezentat programul manifestărilor. Intervențiile culturale și momentele artistice susținute de Andrei Slăvuțeanu, Simona Obretin, Titi Dragomir și Dan Constantin Julei au completat prima zi.
La manifestările festivalului a participat și Juan Cañal Canteli, primarul localității Nava, alături de reprezentanți ai mediului instituțional și cultural românesc și spaniol.
Printre invitați s-au numărat: Justina Radu, președinta Federației pentru Accesibilizarea României (FAR) și fost secretar de stat în Ministerul Muncii, Ringo Dămureanu, președintele Sindicatului Național „Forța Legii”, Emanuel Cioacă, președintele Federației Românilor de Pretutindeni, și jurnalistul Titi Sultan, realizator al emisiunii „Realitatea politică” de la Profi 24 TV.
O prezență cu o semnificație aparte a fost cea a lui Zavișa Jurj, președintele Asociației pentru Cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”, reprezentant al comunității românești din Valea Timocului. Participarea sa a adus în atenție și existența românilor din Serbia de Răsărit, pentru care păstrarea limbii și a identității culturale presupune un efort permanent.
CultuRO nu se afla la început de drum. Prima ediție a fost organizată în octombrie 2023, în Comunitatea Madrid, iar proiectul a dobândit, de la un an la altul, noi participanți și noi formule de expresie. La Bimenes, această evoluție a devenit vizibilă prin diversitatea invitaților și prin complexitatea programului.
Ediția din 2026 s-a desfășurat sub genericul „Anul Constantin Brâncuși – Măiastra și eterna reîntoarcere”, omagiind personalitatea sculptorului care a eliberat forma de povara reprezentării convenționale. Alegerea lui Brâncuși nu a avut numai o justificare aniversară. Sculptorul plecat din Hobița către Paris oferă, prin propria biografie, un exemplu despre felul în care universul originar poate continua să existe într-o operă destinată lumii întregi. Brâncuși nu a dus satul românesc la Paris pentru a-l reproduce. A luat din el ceea ce nu putea fi abandonat: simplitatea formelor, puterea simbolurilor, o anumită înțelegere a materiei. Măiastra sa nu seamănă cu păsările pe care le vedem pe cer. În sculptura lui, zborul începe înainte ca pasărea să se desprindă de pământ.
În 2 octombrie, opera brâncușiană a constituit tema unei conferințe organizate în cadrul proiectului Rețeaua Europeană România Culturală. A fost prezentat volumul „10X15=150. Cine este Constantin Brâncuși?”, coordonat de scriitorul Andrei Novac, apărut la Editura Universității de Vest, în colaborare cu Editura Vellant.
Conferința, moderată de Dan Mircea Cipariu, a oferit prilejul unor perspective contemporane asupra personalității și operei sculptorului, prin intervențiile invitaților și prezentările artistice asociate proiectului. Tot în această zi a fost lansată oficial Rețeaua Europeană România Culturală (RERC), inițiativă destinată conectării publicațiilor de expresie românească din diaspora și dezvoltării unor colaborări editoriale între jurnaliști și creatori din diferite țări europene. Proiectul răspunde unei realități a vieții culturale românești din străinătate: existența unor publicații și inițiative valoroase care, uneori, lucrează fără să cunoască preocupările altor redacții aflate la numai câteva sute de kilometri distanță.
Rețeaua își propune să ofere acestor publicații posibilitatea unor proiecte comune și a unei circulații mai ample a informației culturale.
Ziua de 2 octombrie a inclus și festivitatea de premiere a Concursului Internațional de Creație CultuRO, ediția a III-a, prezentată de Cristina Barna și Ciprian Apetrei.
Marele Premiu CultuRO 2026 pentru întreaga activitate i-a revenit lui Mircea Arman, din România, distincție acordată pentru contribuția sa la viața culturală și intelectuală.
Filip Suciu, din Belgia, a obținut Premiul CultuRO pentru Literatură, iar Titi Dragomir, din România, a fost distins cu Premiul pentru Muzică.
În domeniul artelor plastice, Emil Matei, din Spania, a primit Premiul CultuRO pentru Arte Plastice, în timp ce Grupul de dansuri populare „Mugurelul”, din Spania, a fost recompensat cu Premiul pentru Dans.
Partenerii festivalului au acordat, la rândul lor, distincții. Andrada Ababei, din Germania, și Adriana Costache, din România, au primit Premiul Uniunii Creatorilor Profesioniști pentru Arte Plastice, iar Sabin Mureșan, din Spania, a obținut Premiul InfoArt pentru Literatură.
În cadrul primei ediții a Târgului Internațional de Carte din Bimenes, literatura a ocupat un loc central, prin lansări editoriale, prezentări, recitaluri poetice și întâlniri între autori și cititori.
Între evenimentele de referință s-a numărat lansarea în limba spaniolă a volumului „Suflet regăsit”, semnat de Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj. Cartea, apărută la editura Eride Ediciones sub titlul „Alma Reencontrada”, a fost tradusă de Dana Oprica, Violeta Andrei Stoicescu și Ana Văcărașu. Volumul propune reflecții asupra existenței și a raportului omului cu propria identitate, invitând cititorul la o lectură în care experiența personală și meditația se întâlnesc. Prin traducerea sa, cartea a devenit accesibilă și publicului de limbă spaniolă, intrând într-un circuit de lectură diferit de cel pentru care fusese scrisă inițial.
În cadrul festivalului, Alin Tișe a primit și un premiu de excelență pentru literatură, acordat de Asociația Centro Cultural La Tierra Tracia.
Programul întâlnirilor literare a inclus și recitalurile desfășurate sub genericul „BOEMA 9 în acțiune”, coordonate de Adrian Suciu, cu participarea unor autori precum Violeta Anciu, Corneliu Rodeanu, Nicoleta Crăete, Adriana Costache, Cristina Barna și Tic Petroșel.
Scriitorii Nicolae Coande și Dana Oprica s-au numărat, de asemenea, printre invitații care au contribuit la programul literar.
În 3 octombrie, a fost prezentată antologia „Povești călătoare / Historias itinerantes”, ediție specială CultuRO, proiect asociat activității scriitorului și jurnalistului Ciprian Apetrei.
Volumul aduce în fața cititorilor experiențe ale românilor stabiliți în diferite țări, istorii personale în care schimbarea locului de viață devine uneori și schimbarea modului de a înțelege lumea. Astfel de cărți păstrează ceea ce documentele administrative nu consemnează niciodată: întâmplări care au modificat destine, despărțiri, adaptări dificile, întâlniri și experiențe care nu pot fi exprimate prin cifre.
Artele vizuale au avut o prezență consistentă în festival prin EXPO BIMENES 2026, expoziție colectivă care a reunit creatori români și spanioli, reprezentând pictura, sculptura, fotografia, acuarela, ceramica și creația tradițională.
Vernisajul din 3 octombrie a oferit publicului posibilitatea întâlnirii cu artiști formați în medii și tradiții diferite. Printre expozanți s-au numărat Dorina Florescu, Eva Diana, Klara Konkoly, Maya Patrariu, Emil Matei, alături de numeroși artiști asturieni.
Am participat și eu cu o expoziție de mandale pictate, lucrări prin care am încercat să dau o expresie vizibilă unor trăiri interioare, folosind culoarea, geometria și simbolurile.
Programul zilei de 3 octombrie a inclus și activități pentru copii, teatru de improvizație susținut de artiști spanioli, ateliere de pictură și ceramică, dar și spectacolul „Sunet și cuvânt pentru suflet și gând”, la care au participat Grupul umoristic „Vouă”, Tic Petroșel, Titi Dragomir, Toni Dincă și alți artiști români și spanioli.
La rândul său, Târgul de Produse Tradiționale CultuRO-ES a prezentat publicului obiecte, meșteșuguri și produse reprezentative pentru patrimoniul românesc și spaniol, aducând în același spațiu forme de creație care nu aparțin exclusiv muzeelor sau bibliotecilor.
Ziua de 4 octombrie a continuat cu întâlniri literare, dezbateri și manifestări artistice. Un loc distinct în program l-a ocupat „Diaspora 9 – Orizonturi Literare CultuRO”, manifestare moderată de Violeta Andrei Stoicescu și Sabin Mureșan. Au participat scriitori și oameni de cultură precum Ana Văcărașu, Simona Obretin, Cristina Barna, Nicoleta Crăete, Corneliu Rodeanu, Mircea Arman, Emanuela Ciulianu Mihăilescu, Andrei Slăvuțeanu, Ciprian Apetrei, Lorena Anastasiu, Nicolae Coande, Ana Andrei, Toni Dincă, Ionuț Țene. M-am numărat, la rândul meu, printre participanții la această întâlnire, care a oferit prilejul unor schimburi de idei despre creația literară contemporană și despre existența ei în afara României.
O altă manifestare, cu o componentă istorică și spirituală, s-a desfășurat la Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare” din Gijón-Oviedo, unde a fost prezentată lucrarea „Valahi Gorali, Vlași, Valašsko. Interpretări istoriografice”, semnată de Ionuț Țene.
Discuțiile au adus în atenție istoria comunităților de tradiție romanică din Europa Centrală și de Est, într-o întâlnire care a extins preocupările festivalului către cercetarea identităților istorice și culturale.
Programul muzical și folcloric a adus în fața publicului grupurile „Plaiuri Românești” din Madrid și „Dorul Neamului” din Santander, alături de artiști precum Dan Constantin Julei și Ady Todea.
Dar dintre toate momentele celor cinci zile, unul mi-a rămas în memorie cu o limpezime neobișnuită.
Românii și spaniolii s-au prins împreună într-o horă românească. Nu știu dacă există o imagine mai potrivită pentru ceea ce a însemnat această ediție a Festivalului CultuRO. Până atunci, literatura fusese citită și ascultată, tablourile fuseseră privite, conferințele propuseseră idei și interpretări. Fiecare manifestare presupusese, într-un fel, o delimitare între cei care ofereau și cei care primeau actul cultural. Hora a schimbat această așezare. Românii cunoșteau dansul din propria tradiție. Spaniolii intrau într-un obicei care nu le aparținea prin naștere. Și totuși, odată prinși de mâini, nimeni nu mai avea nevoie să explice ce reprezintă acel cerc.
Privindu-i, am înțeles cât de puțin îi trebuie uneori unui om pentru a-l primi pe celălalt în lumea lui. Un pas, o mână întinsă, disponibilitatea de a învăța ritmul cuiva. Nu era o demonstrație organizată despre fraternitatea dintre popoare. Era chiar fraternizarea lor, petrecută sub ochii noștri, fără declarații și fără ceremonii. În hora aceea, românii nu le cereau spaniolilor să devină asemenea lor. Îi invitau să participe la ceva ce le aparținea și pe care, pentru câteva clipe, erau dispuși să-l împartă. Mi s-a părut una dintre cele mai sincere forme de apropiere pe care le poate produce cultura. Cercul se putea mări fără ca cineva să fie obligat să iasă din el. Și poate tocmai acest lucru mi-a plăcut cel mai mult la Bimenes: faptul că identitatea fiecăruia nu a împiedicat întâlnirea, ci a făcut-o mai interesantă.
Dacă ar fi să aleg o singură imagine pentru a reprezenta cele cinci zile din Asturias, aș alege această horă. Nu pentru spectaculozitatea ei, ci pentru simplitatea cu care a reușit ceea ce multe discursuri încearcă să explice.
În 5 octombrie, programul festivalului a continuat cu expoziții și activități culturale, iar seara a fost rezervată manifestării „Micrófono abierto” – Microfon deschis, la care au participat scriitori, muzicieni și artiști din spațiul românesc și spaniol, cu participarea specială a lui Emanuel Cioacă.
Festivalul a fost organizat de Centro Cultural La Tierra Tracia, Filiala Occident – Diaspora și Minorități a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Primăria Bimenes, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și al partenerilor culturali și media.
Un asemenea proiect presupune o muncă pe care publicul o vede doar în rezultatele ei: pregătirea programului, coordonarea invitaților, deplasări, corespondență, amenajarea spațiilor și numeroase responsabilități asumate de organizatori și colaboratori.
La încheierea manifestărilor, dincolo de fotografii și de documentele oficiale, rămânea evidența unei experiențe colective: oameni care s-au cunoscut prin intermediul creației și care aveau, de acum înainte, posibilitatea să continue ceea ce începuseră la Bimenes.
În cadrul acestei ample manifestări culturale, participarea mea a avut și o semnificație personală. Am avut și bucuria de a prezenta și de a dărui Festivalului CultuRO o serie de volume reprezentative pentru istoria, literatura și cultura românească. Am venit cu aceste cărți din dorința ca ele să rămână la Bimenes, să fie cunoscute de alți cititori și să ducă mai departe numele autorilor și al personalităților despre care vorbesc. Un sprijin important în realizarea acestui demers l-am primit din partea Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara–Deva, instituție care mi-a pus la dispoziție lucrări valoroase, destinate prezentării și oferirii festivalului. Printre volumele dăruite s-au numărat „Academia Română (1866–2026)”, de Dorina N. Rusu, „Între local și european. 240 de ani de la martirajul lui Horea, Cloșca și Crișan”, coordonat de Ioan Bolovan și Ioan Sebastian Bara, „Avram Iancu. O viață de erou”, de Silviu Dragomir, precum și cele două volume ale lucrării „Răscoala lui Horea”, semnate de istoricul David Prodan.
Aceste cărți au adus în Asturias pagini importante ale istoriei românești, evenimente și personalități care au influențat devenirea unei societăți și au lăsat urme adânci în memoria sa.
Am prezentat, de asemenea, volumul „Neclintita încoronare într-un cristal. Poezia lui Emil Hurezeanu”, semnat de criticul și istoricul literar Ionel Bota, precum și „De Înălțarea Vieții. Antologia Festivalului literar-artistic «Ioan Dan Bălan», ediția a III-a”, o lucrare care păstrează vie memoria scriitorului din Valea Jiului.
Din spațiul cultural bănățean am adus volumul „Licențiat în iubire”, al poetului și jurnalistului Dumitru Buțoi, președintele filialei „Mihai Eminescu”, Timișoara, a UZPR, o carte în care experiența afectivă dobândește expresie poetică.
Acestor lucrări li s-a alăturat și propriul meu volum de poezie, „Mandale”, aflat într-o relație de complementaritate cu expoziția de mandale pictate prezentată în cadrul manifestărilor artistice.
Am prezentat, totodată, revista „Amfiteatrul Literar”, pe care o coordonez, și ziarul „Exclusiv”, două publicații care apar în Valea Jiului și care reflectă, fiecare prin specificul său, preocupările culturale și sociale ale acestei regiuni. Prezentarea acestor două publicații la Bimenes a avut pentru mine o însemnătate aparte. Valea Jiului este cunoscută mai ales prin istoria mineritului, prin transformările economice și prin dificultățile care au însoțit dispariția unei lumi industriale. Dar o comunitate nu poate fi definită numai prin ceea ce a pierdut. În Valea Jiului se scrie poezie, se publică reviste, se organizează întâlniri literare, se pictează și se construiesc proiecte culturale. Există aici oameni care continuă să creeze și să ofere sens unui prezent despre care, prea adesea, se vorbește numai în termenii trecutului. Această Vale a Jiului, a cărților, a artiștilor, a scriitorilor și a publicațiilor sale, am dorit să o fac cunoscută în Asturias. Iar cărțile dăruite Festivalului CultuRO au devenit, într-un anumit fel, reprezentantele tăcute ale acestui demers.
La 5 octombrie, manifestările oficiale s-au încheiat. Participanții au început să se întoarcă în orașele și țările din care veniseră. Expozițiile, cărțile, fotografiile și relatările aveau să păstreze urmele celor cinci zile. Dar ceea ce am trăit la Bimenes nu se poate reduce la programul tipărit al unui eveniment.
Îmi vor rămâne în memorie cărțile și autorii lor, întâlnirile dintre oameni care până atunci nu se cunoscuseră, lucrările artiștilor români și spanioli, discuțiile literare și încercarea organizatorilor de a aduce laolaltă preocupări culturale atât de diferite. Și, mai ales, îmi va rămâne acea horă. Românii și spaniolii ținându-se de mâini, fără ca vreunul să fie nevoit să renunțe la ceea ce era.
M-am gândit atunci că un festival își împlinește rostul nu numai când oamenii vin să-și prezinte creațiile, ci și când ajung să împărtășească ceva din viața lor. Așa cum s-a întâmplat în acel dans. Așa cum se poate întâmpla cu o carte dăruită.
Am plecat din Asturias cu mai puține cărți în bagaje, dar cu bucuria că ele vor putea avea, de acum înainte, o viață pe care eu nu le-aș fi putut-o oferi.
