În altarul dimineții
Aprind două lumânări
Ard și ziua, ard și noaptea,
Parcă-s două sărutări
Și în clopotul de vise
Sfântul sunet rar, divin
Bate la inimi închise
De prea mult și prea puțin
Dor de ape curgătoare
De cărări și de poteci
Dar deodată devin Soare
Nu-s mai pietre, nu-s mai reci
Un fior ca din oglindă
Și-o săgeată de amor
A trecut să ne aprindă
Sufletul de acest dor
Fulgi de nea brăzdează cerul
Norii s-au îndrăgostit
Nu mai strălucește gerul
Inima TA s-a topit
Curg pe-al vieții drum de ape
Lacrimi dulci ca un izvor
Ochii tăi vin să se-adape
De iubire și de dor
Și-n altarul nopții mele
Rugăciune iar aprind
Și-ți sărut visele tale
Cu inima le cuprind
Început de fericire
Zboară peste-al nost-destin
Inimi cântă iar iubire
Totu-i flacără. Divin !