Când ALUNII de pe dealuriVor da rodul lor de-un an
Voi aprinde valuri, valuri
Ca în brațe să te am
Și în vuietul pădurii
Printre frunze de măslin
Ne-om ascunde printre murii
Sărutându-ne senin
De va trece-o căprioară
Printr-un foșnet de stejar
V-om privi-o surioară
Cu-a izvorului hotar
Pe piciorul tău din iarbă
Ce se lasă peste lac
Clipele iar se dezmiardă
Glasurile noastre tac
Și pe cer ele străluce
Ca doi zei nemuritori
Sărutările ne-apuce
Pe-nserate, până în zori
Și în lacul de visare
Să sădim al nostru dor
Să-l sfințim cu-o sărutare
Ca pe cel mai sfânt fior
Lângă ochii tăi de vară
Vântul va cânta pe șes
Ca să-i pot săruta iară
Tot mai rar și tot mai des.