Ochii tăi cei negri, iară
Îi privesc dintr-un tumult
Și-i aseamăn cu o rară
Frumusețe de demult
Și din crengile de spice
Ce duc vânt, ce duc fiori
Numai muzica ta zice
Parcă sunt două viori
Dimineața printre ramuri
Pe când razele coboară
Ochii tăi sunt două flamuri
Răsărite din izvoară
Din a ta o sărutare
Și din ochi tăi cei teferi
Se-aprinde – o lumânare
Și pe cer se-aprind luceferi
Nu e Doină mai aprinsă
Ca Doina din ochi tăi
Nici o inimă nu-i stinsă
Nici un foc fără scântei
Seara când pe cer se-aprinde
Stolul alb de stele rare
Ochii tăi nu se vor stinge
Parcă sunt mărgăritare
De-am să uit cândva IUBIREA
Doar pe tine te-oi cuprinde
Sărutând nemărginirea
Ochii tăi mi-o vor aprinde