Lasă-mi frunzele să cadă
Toamna mea de pe pământ
Și din cer, ca să se vadă
Cum sărut eu ce-am mai sfânt
O iubire ce mă naște
Ca pe-un trandafir pe câmp
Zorile toate-l vor paște
Însă eu tot nu mă frâng
Pe culoarea ce mi-i dată
Ca un fulg senin, născut
O poezie se arată
Ca din primul tău sărut
Seara când lumina tace
Și doar greierii grăiesc
Dor de tine mi se face
Dor de ceva-mpărătesc
Și când strugurii din vie
Zâmbesc Soarelui din plin
Mă umplu de avuție
Și mă umplu de un vin
Pe cărarea ta cu frunze
Toamnă, tu mă-nveti să cânt
Și printre-ale noastre umbre
Crește-un cer și un pământ.