Prezent, la finalul săptămânii trecute în Valea Jiului, unde a participat la aniversarea celor 75 de ani de la înființarea Universității din Petroșani și a celor 150 de ani de la deschiderea activității de producție la E.M. Lonea, ministrul Energiei, Sebastian Burduja și-a dorit să cunoscă îndeaproape viața și munca minerilor din Valea Jiului.
Dincolo de dialogul cu minerii de la Lonea, atât înaintea festivităților aniversare de aici, cât și la chermeza care a urmat, ministrul Energiei a primit cu real interes propunerea a intra în subteran, pentru a vedea cu adevărat ce presupune munca minerilor. Vizita în subteran a ministrului Sebastian Burduja s-a produs la E.M. Liveze, acolo unde acesta a coborât în abataj alături de conducerea minei, de prefectul de Hunedoara, Petru Călin Marian, de deputatul Vetuța Stănescu și de primarul municipiului Petroșani, Tiberiu Iacob Ridzi.
Experiența a fost una memorabilă pentru ministrul Sebastian Burduja, care a consemnat impresiile sale într-o postare emoționantă pe pagina sa de pe o rețea de socializare, astfel:
”Scriu aceste rânduri după două zile pe care nu le voi uita niciodată. Am coborât la 300 de metri către inima pământului, acolo unde sunt “oameni și cărbune”, vorba lui Geo Bogza. Am fost în Mina Livezeni pentru două ore, printre cele mai prețioase ale întregului mandat de ministru.
Despre cărbuni: am participat la extracția a 5 tone, cu un utilaj de proveniență sovietică, din anii ‘80. Aici, la Livezeni, e singura mină dintre cele 4 rămase în Valea Jiului unde există mecanizare. Faptul că mașinăria aceasta încă funcționează astăzi e un mic miracol, dovadă a muncii și inventivității românești.
Despre oameni? Greu să exprim totul în câteva rânduri. Sunt români cu fețele și brațele murdare de cărbune, dar cu sufletele curate. Oameni care pleacă de acasă și nu știu dacă se mai întorc. Oameni care muncesc în patru schimburi și asta de generații întregi. Din palmele lor a fost repornită economia României după cel de-al Doilea Război Mondial. Iar acum nu ne cer decât respect, apreciere și o bucată de pâine pe masa familiilor lor, din munca și din sacrificiul lor.
De ce am coborât în mină alături de ei? Din respect pentru cine sunt și ce fac acești români. Din dorința de a înțelege la fața locului problemele și riscurile cu care se confruntă în fiecare zi. Și pentru a găsi împreună soluțiile de care Valea Jiului are nevoie.
Deja am reușit în ultimele săptămâni să îndeplinim o dorință de ani de zile a acestor oameni: salvarea celor peste 2000 de locuri de muncă și înființarea unei noi companii, Complexul Energetic Valea Jiului, care are parte de un nou început. Acum depinde de noi toți să asigurăm un altfel de viitor.
Noroc bun!”