Coboară-n bernă flamura conștiinței
Și clopotele-n turle-au amuțit,
Compasu-nfipt în inima credinței
Trasează-un cerc, de unde-mprejumuit.
În Matrix, pe-un ecran din plăsmuire
Rulează-un singur film, numit „Accept”,
Iar noi orbiți de noua rânduire
Ne scoatem singuri sufletul din piept.
Compasul are-un numar și valoarea
De-a cumpăra și-a vinde doar prin el,
Ne-am cununat în Matrix cu visarea
Și nu mai știm cine suntem, defel.
Și acceptăm ca oile ideea,
Pecetluiți cu-n cod pe frunte pus,
Dar vai de cel care ne-a-nchis cu cheia
Când ne-om trezi și vom privi în sus!
