Despre fericire s-a scris foarte mult de-a lungul timpului. Poate singura certitudine este că toți o dorim. Regăsim această dorință a omului de a fi fericit și în banalele urări făcute cu ocazia  zilelor onomastice: “La mulți ani fericiți!” este ceea primim în dar de la toți cei din jur.

Frecvența cu care ne urăm unii altora fericire ne duce cu gândul la faptul că este o stare la îndemâna oricui. Și totuși, pentru mulți fericirea este doar o himeră. Pare uneori atât de aproape încât îi simțim vibrațiile în propriul corp, iar în clipa următoare  poate fi atât de departe încât să pară de neatins.

O adevărată ancoră pentru fericire este ca viața să fie, în cea mai mare parte, despre AICI ȘI ACUM, despre prezent ca realitate în care ne defășurăm existența.

Dar focusul nostru, de multe ori, este pe trecut sau/ și pe viitor. Putem noi reuși  să fim fericiți dacă  oscilăm, ca o minge de ping pong, cum se întâmplă deseori, între două dimensiuni de timp care la momentul respectiv nici nu există? Trecutul este despre A FOST ODATĂ. Viitorul este despre poate VA FI CÂNDVA. Ceea ce ratăm este chiar prezentul. Straniu este că tocmai prezentul cuprinde TOT ceea ce suntem și avem.

Ce însemnă să trăim ancorați în această zi?

• Să simțim dimineața bucuria imensă a faptului că ne-am trezit și suntem tot aici, că Soarele e sus, că oameni dragi ne sunt aproape. Pe alții îi purtăm doar în suflet, dar și amintirea lor prețioasă mai există tocmai pentru că suntem azi aici;
• Să ne simțim binecuvântați și să fim recunoscători pentru că facem parte din această clipă. E ca un miracol pentru care poate nu avem o explicațe clară, dar îl trăim;
• Să trăim conștient. Să nu funcționăm doar pe pilot automat, ca niște mici roboței care doar îndeplinesc sarcini, detașați emoțional de tot ceea ce este cu adevărat important în acestă misterioasă și scurtă existență a noastră pe Pământ.

Avem prezentul, cel mai prețios dar. Și fiecare azi este altfel. Fiecare zi își poartă haina sa, și nici o zi nu va mai fi așa cum o trăim și simțim pe aceasta. Poate azi totul pare așezat acolo unde trebuie, iar lumina și fericirea ne sunt alături. Poate azi e ultima clipă de liniște din calea unei mari furtuni. Poate azi e magia din surâsul unui copil pe care îl strângem la piept și am vrea să nu uităm niciodată momentul. Poate azi e un drum prin întuneric, dar  mereu e și Speranța acolo care ne duce tăcută de mână spre o urmă firavă de Lumină.

Azi le trăim și le simțim pe toate. Și această zi  parcă ne doare puțin, tocmai din perspectiva trecerii ei rapide, ca o adiere de vânt, dar și din perspectiva darului pe care îl implică, darul vieții. Azi este despre bucuria vieții și despre prețuirea clipei! Dacă conștientizăm asta, am pășit deja spre atât de râvnita fericire.

Raluca FILIPOIU
Psiholog cu specializare în Terapia sistemică de cuplu și familie