Doamne şi Stăpânul vieţii mele…binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău. Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

(Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul sau „Rugăciunea Postului Mare”)

Cum să înțelegem adevărata semnificație a acestor cuvinte? „Binecuvântat ești în vecii vecilor” – o expresie care depășește limitele unei simple invocații. Ce înseamnă să fim conștienți de binecuvântările pe care le primim zi de zi? În fiecare moment în care respirăm, în fiecare gând și în fiecare pas pe care îl facem, suntem învăluiți de harul divin. Dar oare conștientizăm acest dar divin?

„Binecuvântat ești în vecii vecilor” ne îndeamnă să recunoaștem că, dincolo de limitele timpului și ale trăirii noastre pământești, Dumnezeu este etern, iar binecuvântarea Lui nu este temporară. Această binecuvântare, însă, nu vine întotdeauna în forme pe care le putem înțelege cu mintea noastră. Nu întotdeauna o simțim imediat. Viața, cu suișurile și coborâșurile sale, este adesea un labirint de încercări și lecții. Dar în toate aceste momente, chiar și în cele mai grele, există o semnificație adâncă, un sens pe care doar în timp îl vom înțelege.

„Binecuvântat ești în vecii vecilor” ne amintește că totul în viața noastră, tot ceea ce trăim, este sub atenta privire a unei iubiri divine care nu dispare niciodată. Această iubire este constantă și neschimbătoare, chiar și atunci când ne simțim pierduți sau abandonați. Dumnezeu rămâne același – ieri, azi și în veacul vecilor. Iar noi, ca ființe trecătoare, suntem învăluiți în această iubire infinită.

A trăi cu această conștientizare, a înțelege că Dumnezeu este „Binecuvântat în vecii vecilor”, înseamnă a învăța să trăim în pace, indiferent de circumstanțele externe. Înseamnă să găsim, chiar și în mijlocul furtunii, un loc de liniște și încredere, știind că totul are un sens mai profund, iar rădăcinile noastre sunt înfipte în realitatea divină.

În fiecare zi, prin fiecare respirație, suntem chemați să trăim în această conștientizare, să fim prezenți, să fim recunoscători pentru darurile vieții și pentru iubirea care ne înconjoară. Poate că nu vom înțelege niciodată în totalitate toate drumurile prin care trecem, dar vom învăța să trăim cu încrederea că nimic nu este întâmplător și că în fiecare moment suntem susținuți de o putere mai mare decât noi înșine.

„Binecuvântat ești în vecii vecilor” – o chemare la a trăi în prezent, în încredere și în iubire. Un îndemn de a învăța să fim recunoscători pentru fiecare dar, mic sau mare, și de a înțelege că, în final, iubirea divină este motorul care pune în mișcare întreaga creație.