Am învățat…

Am învățat că un zâmbet simplu poate aduce putere și că iubirea sinceră ne învață să iertăm, fără a pierde nimic. Am învățat, ghidat de cuvântul Sf. Ap. Pavel, să mă concentrez pe ceea ce pot face, nu pe ce ar fi trebuit să fac. Am învățat că iubirea necondiționată poate aduce fericire, iar în lumina dragostei, putem iubi cu adevărat.

Am învățat că nu putem face pe alții fericiți dacă nu suntem fericiți noi înșine. Am învățat să îmi fac timp pentru Dumnezeu, pentru sufletul meu și pentru ceilalți. Am învățat că pentru o viață liniștită, trebuie să simplific viața zilnică, învățând din învățăturile Cuviosului Paisie Aghioritul.

Am învățat să nu cred tot ce aud și să nu dau tot ce am, pentru că „vai de acel om care își va lăsa laudele să-l depășească.” Am învățat că iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele sunt interconectate, iar sentimentele față de ceilalți reflectă relația cu Dumnezeu.

Am învățat că răutatea celor din jur poate scoate din noi puteri nebănuite, iar acestea izvorăsc din iubirea față de Dumnezeu și de frați. Am învățat că unele probleme trebuie aduse doar în fața Domnului și a celor mai apropiați, iar slăbiciunile noastre nu trebuie arătate celor mai slabi decât noi.

Am învățat, privind la fiul meu, că dragostea se naște în gesturi mici și semnificative, iar acest lucru se întâmplă și în relația noastră cu Dumnezeu. Viața m-a învățat că plânsul poate elibera sau alina dorul, iar uneori, doar nevoia de a plânge ne arată că sufletul nostru este încărcat.

Am învățat că, în fața lacrimilor altora, nu trebuie să fim indiferenți, ci să recunoaștem umanitatea noastră comună. Cu cel ce plânge, plângi, cu cel ce se bucură, bucură-te.

Să nu uităm că fiecare zi este o nouă oportunitate de a învăța și de a crește. Să fim mai buni cu noi înșine și cu ceilalți, să ne deschidem inimile și să trăim în iubire, iertare și recunoștință. Doar astfel vom găsi pacea adevărată, atât în sufletul nostru, cât și în jurul nostru.