Despre prietenie

Vreau să scriu despre prietenie, dar nu știu exact ce să spun. Am amici care îmi sunt mai apropiați decât unii dintre prietenii mei, alții care îmi sunt mai de încredere decât mulți dintre frați… Nu știu ce să scriu, dar cred că nu putem vorbi despre o prietenie adevărată decât atunci când există o legătură profundă, unită prin aceeași frânghie a dragostei.

Este tentant să spun că prietenia se câștigă, dar în același timp ea se și oferă. Nu este ușor să vorbești despre prietenie, mai ales dacă te gândești la momentele când poate nu ai fost prietenul pe care prietenul tău se aștepta să-l fii, când nu te-ai ridicat la înălțimea așteptărilor sale. Cât de des nu am simțit că nu am fost acel prieten de care avea nevoie celălalt, că nu am fost acolo la nevoie?

Fiecare dintre noi avem nevoie de un prieten credincios, un prieten care să stea alături de noi la necaz, la neputințe, care să zâmbească cu noi, să „zboare” alături de noi și, atunci când este cazul, chiar să plângă împreună cu noi. Avem nevoie de acel prieten cu care să putem vorbi liber, fără a fi nevoie să adăugăm „vezi să nu spui la nimeni, să rămână între noi”. Așadar, înainte de toate, avem nevoie de credincioșie, dar și de exigență atunci când alegem prietenii.

De fapt, nimeni nu este mai selectiv în relațiile cu oamenii decât omul simplu de la țară. El nu dă buzna în prietenie cu oricine și cu siguranță nu o face cu cineva care nu este de seamă cu el. Pe omul de la țară nu îl onorezi tu cu prietenia, el te onorează pe tine, dar mai întâi te cântărește cu aceeași grijă cu care un bijutier examinează o piatră prețioasă. Totuși, poate sunt prea aspru.

Maica Tereza spunea: „Dacă-i judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubești.” Poate că aceasta este cheia unei prietenii adevărate: iubirea necondiționată, fără judecăți. Dacă scopul unei prietenii este zidirea duhovnicească, atunci fiecare prieten va fi conștient de importanța de a se purta cuviincios, sincer și fără superficialitate. Nu există prieten care să nu-și dorească astfel de prieteni.

În final, nu putem trece cu ușurință pe lângă adevărul că prietenia este una dintre cele mai mari mângâieri ale vieții. Când suntem lipsiți de prieteni, nu suntem cu adevărat fericiți. Fiecare dintre noi, în momentele de cumpănă, avem nevoie de un prieten sincer, de o legătură autentică care să ne adăpostească și să ne ofere sprijinul necesar pentru a merge mai departe. Iar această prietenie, atunci când este zidită pe adevăr, nu poate fi dărâmată, fiind temelia unei iubiri adevărate.