Din călătoriile noastre prin locurile pitoreşti ale patriei vă prezentăm azi un oraş aparte, cu totul special: cetatea medievală Sighişoara.
Aflată la o distanţă de aproape 350 de km de Petroşani, pentru o vizită de o singură zi la Sighişoara trebuie să pleci la drum cu noaptea în cap. Traseul turistic poate trece prin Sibiu, deşi drumul este puţin mai lung, sau, pe varianta GPS, pe la Alba Iulia – Blaj – Copşa Mică – Mediaş. Oricare din aceste drumuri le-ai alege, destinaţia finală merită tot efortul, deoarece la Sighişoara şi în satele din împrejurimi, dacă timpul îţi permite, ai ce vedea.
Cetatea Sighişoara este una dintre cele mai spectaculoase şi pline de mister cetăţi medievale încă locuite din Transilvania, reprezentând un veritabil monument istoric ce păstrează vie emoţia întâlnirii cu trecutul, călătorul descoperind aici o lume de un farmec nemaiîntâlnit. Este situată, aşa cum îi stă bine unei cetăţi, pe un deal. De acolo, de sus, din vârful cetăţii, panorama este spectaculoasă, oraşul nou aşternându-ţi-se la picioare exact aşa cum este: clasic şi modern totodată, curat şi liniştit.
După un tur prin oraşul nou (el însuşi sistematizat în deplin consens cu zona istorică) ajungem într-o parcare situată la poalele cetăţii. Accesul cu autoturismul în cetate este permis, dar “domnia” are un preţ de cost destul de piperat. La fel ca ceilalţi turişti, nu puţini !, o pornim încet, la pas, pe drumul pavat cu pietre şi după nici zece minute de urcuş suntem la porţile masive ce străjuiesc intrarea în cetate. Intrăm cu o uşoară grabă mânată de curiozitatea de a afla de ce Sighişoara este considerată de specialiștii turismului contemporan drept cea mai frumoasă cetate din Europa.
Ştim deja că istoricul cetăţii este unul tumultos. Cu toate că pe teritoriul cetăţii s-au găsit vestigii dacice şi mai apoi romane, semn că strămoşii noştri locuiseră pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri, înfiinţarea aşezării şi-o adjudecă saşii, prima atestare documentară a acesteia datând din anul 1298, când localitatea este menţionată sub denumirea germană de Schespurch. De atunci cetatea este pomenită în diverse documente istorice, dovadă a dezvoltării şi a importanţei crescânde a acestei localităţi. În anul 1367 este menţionată drept „civitas”, adică oraş, iar numele românesc al localităţii este înscris pentru prima oară în anul 1435 fiind adoptat din limba maghiară „Segesvar”, adică cetatea Segheş.
Cetatea este celebră şi datorită turnurilor sale, nouă la număr, fiecare dintre ele fiind reprezentativ pentru o breaslă meşteşugărească. La început în număr de 19, breslele meşteşugăreşti din Sighişoara şi-au primit primele statute oficiale în anul 1376, având la bază legi şi obiceiuri mai vechi. Se luau măsuri pentru interzicerea măririi numărului de angajaţi, planificarea procurării materiei prime, pieţe de
desfacere, etc. Concurenţa între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite oraşe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătuşii din Braşov aduceau la târgul din Sighişoara „lacăte şi broaşte proaste”, lăcătuşii sighişoreni aveau dreptul să le confişte. Cu timpul, meşteşugarii devin tot mai înstăriţi şi ajung să aibă reprezentanţi în sfatul cetăţii, lucru care era rezervat iniţial doar patricienilor feudali.
Cetatea medievală a Sighișoarei / GALERIE FOTO:
Primul meşteşugar care a ajuns să intre în sfatul cetăţii, cu funcţie de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în 1393. Breslele au fost desfinţate în 1884 deoarece îşi pierduseră semnificaţia. Totuşi cetatea Sighişoarei mai păstrează intacte 9 turnuri, cel mai spectaculos fiind cel al ceasornicarilor, poate şi datorită jocului păpuşilor ce anunţă trecerea fiecărei ore sau poate a faptului că pe lângă acesta a funcţionat secole întregi primăria şi magistratura oraşului.
O altă locaţie demnă de vizitat în cetate este casa lui Vlad Dracul. Se ştie că între anii 1431 şi 1435, Vlad al II-lea Dracul, fiu al lui Mircea cel Bătrân, a locuit aici, aşteptând momentul prielnic urcării pe tronul Ţării Româneşti. În această perioadă el stăpânea regiunile din jur în numele regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în anul 1431 născându-se şi fiul acestuia, nu mai puţin celebrul Vlad Ţepeş. La ora actuală casa adăposteşte un restaurant tradiţional şi o cofetărie cochetă, cu produse ale ciocolateriilor belgiene, având însă şi preţurile demne de centrul… Bruxellesului.
Nu e zi de la Dumnezeu ca, în cetatea Sighişoarei să nu întâlneşti vizitatori străini şi autohtoni care bat străzile pietruite, înguste, sau casele în care ambientul medieval este încă “viu”, pe care negustorii care te îmbie să le vizitezi fie şi doar pentru a cumpăra măcar un mic suvenir. Ici-colo, întâlneşti artişti care pictează sau cântă muzică veche, cu dedicaţie specială, pentru o monedă sau o bancnotă. Atmosfera este cu totul aparte şi după o vizită temeinică a părţii de jos a cetăţii, trebuie să-ţi iei avânt pentru a vizita… centrul.
Acolo se află Biserica din Deal, unde se poate ajunge numai printr-un tunel, construit în anul 1662, urcînd nu mai puţin de 175 de trepte construite din grinzi mari de lemn, păstrate într-o excelentă stare până în zilele noastre. Lucru… nemţesc, zicem cu convingere ! Tunelul este cunoscut sub denumirea de scara şcolarilor, pentru că la capătul lui se găseşte o şcoală, astăzi Liceul German din Sighişoara.
Biserica din Deal este cel mai valoros monument arhitectonic al cetăţii din Sighişoara. Pusă sub patronajul Sfântului Nicolae, biserica a fost construită între anii 1345-1525, înglobând două construcţii mai vechi de pe platoul superior al dealului: o capelă romanică şi un donjon patrulater. Monumentul este valoros şi prin existenţa singurei cripte cunoscute în Transilvania aflată dedesubtul corului, ce conţine morminte din sec. XVI-XVIII. Biserica a fost parţial pictată în exterior şi integral în interior. În 1776 s-a decis să se distrugă pictura veche cu condiţia de a se realiza copii exacte pe pergament, din păcate dispărute între timp.
Trăind preţ de o zi în atmosfera de basm a Sighişoarei, între localnici prietenoşi şi turişti veniţi din toate colţurile pământului, înţelegem de ce fascinanta cetate medievală are reputaţia de a fi un oraş încremenit în cea mai frumoasă perioadă a Evului Mediu. Un oraş care merită văzut şi revăzut, mereu.
***
AVERTISMENT ! Conținutul acestui site este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGENTIA DE PRESA EXCLUSIV sunt protejate de către dispoziţiile legale cu privire la Legea drepturilor de autor. Sunt INTERZISE copierea, reproducerea, (integrală sau parțială), republicarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website, fără acordul expres al editorului. Orice tentativă de fraudă va fi pedepsită conform reglementărilor legale în vigoare.
Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor EXCLUSIV MEDIA, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing la adresa exclusivmediagroup@gmail.com.