Pentru orice amator de aventuri rutiere, una dintre cele mai spectaculoase astfel de aventuri este, fără pic de îndoială, parcurgerea traseului Uricani – Câmpu lui Neag – Valea Cernei – Băile Herculane. Cale de aproape 100 de kilometri, natura îţi oferă pe acest traseu frumuseţi care te fac să înţelegi de ce acestor locuri li se spune “colţ de Rai”.
Aventura noastră porneşte de la Cabana Cheile Buţii, un loc pe care puţin sunt cei care nu l-au vizitat cel puţin o dată, un loc ce a devenit un reper nu doar pe hărţile turistice, ci şi pe indicatoarele rutiere. De la Cheile Buţii, în sus, spre Cabana Câmpuşel, pe valea Jiului de Vest, drumul, despre care toată spune că ar fi “al lui Băsescu” (pentru că şeful statului este cel care a dat primul semnal de începere al acestor lucrări şi, mai apoi, a vizitat şantierul de câteva zeci de ori) este ca-n palmă, iar în stânga şi-n dreapta lui se deschid peisajele uimitoare ale Parcului Naţional Retezat, considerat a fi printre primele zece minuni ale lumii moderne.
“Drumul lui Băsescu” este asfaltat până la Câmpuşel, locul unde se află una din fostele cabane de vânătoare preferate de Nicolae Ceauşescu. De aici, de la Câmpuşel, pornesc câteva din cele mai spectaculoase trasee turistice din Munţii Retezat: de la cabana de vânătoare la stâna Scorota şi de aici, mai departe, spre cabana Buta pe sub vârful Piatra Iorgovanului, pe şaua Stânuleţ şi vârful muntelui Drăgşanu. Sau de la Cîmpuşel, pe Valea Soarbele şi Paltina, până la Gura Apei de pe Valea Cernei. Şi tot de aici, trecând scocul Jiului, se pot parcurge câteva trasee spectaculoase spre Muntele Oslea (despre care legendele locurilor spun că ar fi fost unul dintre munţii sfinţi ai dacilor liberi) sau spre Tismama (prin pasul Jiu-Cerna, şaua La Suliţi, muntele Bou şi muntele Cioclovina) ori spre Peştişani (prin Coada Oslei, şaua Groapa Nedeuţii şi, mai apoi pe valea Bistriţei). Bem apă din Jiu şi, ciudat ?!, în loc să rămânem pe loc (cum spune proverbul) setea de aventură ne dă ghies să mergem mai departe, pe drumul forestier (bine conservat şi, în anumite zone, întreţinut), care şerpuieşte spre pasul Jiu-Cerna, locul care face trecerea dinParcul Natural Retezat într-un alt Parc Natural, cel al Domogledului. Aici drumul “curge” lin prin păduri de foioase şi brad de o frumuseţe pe care cuvintele sau fotografiile nu le pot descrie suficient, printre crestele vârfurilor Paltina (2149 m), Galbena (2161 m), Micuşa (2179 m) şi Bulzului (2254 m), cale de aproape 30 de kilometri, spre interfluviul care formează limita nordică a bazinului Cernei. La un moment dat, drumul coteşte mai ceva ca la “cârligul întors”, deschizând în faţă o prăpastie de câteva sute de metri pe care nu o poţi privi, fără să te ia cu ameţeală, decât dacă ai foarte mult sânge rece. Facem poze, ne facem cruce mulţumimd lui Dumnezeu că putem trece fără probleme mai departe şi ne gândim cu groază la ce-i aşteaptă pe constructorii care vor lucra pe această porţiune a “drumului lui Băsescu”.
În fine, odată cu coborârea drumului pe cursul superior al Văii Cernei, lăsăm în urmă peisajul incredibil al Domogledului şi întrăm într-un alt peisaj de un farmec aparte, cel al Parcului Natural Valea Cernei. Aici drumul şerpuieşte, pe marginea munţilor, întâlnind câteva porţiuni “off the road” (care ne dau mari emoţii şi ne pun în cumpănă dacă putem să ne avântăm înainte ori trebuie să facem cale-ntoarsă) dând ocol lacului de acumulare Prisaca, al cărui baraj de piatră stăvileşte 14 milioane de metri cubi de apă pură, de munte.
Mai jos de baraj, înainte de intrarea în Cerna sat, se află un alt punct turistic care nu trebuie, în nici un caz, ratat: Cheile Corcoaia. Deşi au doar o lungime de 300 de metri, spectaculozitatea acestor chei este unică şi de-a dreptul fascinantă. Nu întâmplător ele fac parte din zestrea Parcului Natural Valea Cernei, fiind declarate, la rândul lor, rezervaţie naturală. În aceste chei se găsesc, după cum citim pe panoul de informare, formaţiuni calcaroase deosebit de spectaculoase: marmite, lapiezuri, cavităţi de dizolvare. Cel mai impresionant este însă peretele circular săpat de ape, care s-a transformat într-un fel de tunel pe o lungime de 50 metri, la capătul căruia se arată un peisaj cu apă, munte şi vegetaţie desprins parcă din picturile renascentiste.
Cerna sat este, la rândul său, un obiectiv turistic de atracţie. Este cea mai îndepărtată localitate din judeţul Gorj, aflată la limita dintre Gorj, Caraş şi Mehedinţi. Aici, timpul pare să se fi oprit pe loc în urmă cu câteva zeci de ani. Aici nu există niciun fel de comunicaţie cu restul lumii. Cablul de telefon nu a ajuns încă, iar de semnal pe telefonul mobil nici nu poate fi vorba. Mai mult, pentru a ajunge în comuna Padeş (în componenţa căruia se află) sătenii din Cerna sat, din care au mai rămas acum doar vreo 30 de familii, merg cale de 20 de kilometri peste munte. Deşi în ultimii ani aici au apărut câteva viluţe şi pensiuni montane, oamenii încă nu au renunţat să se aprovizioneze din toamnă cu toate cele de trebuinţă, pentru că iarna nu-i chip de a mai ieşi din sat. Un sat în care nu există niciun magazin alimentar, ci doar două birturi. Oamenii din Cerna Sat, la fel ca şi cei din Câmpu lui Neag, trag nădejde acum, că “drumul lui Băsescu” le va aduce nu doar deschiderea către lume, ci şi prosperitatea, prin dezvoltarea în zonă a turismului.
Din Cerna Sat până la Băile Herculane mai sunt circa 40 de kilometri, dar până la intersecţia cu DN 67 D Tg Jiu-Băile Herculane, numai 18. Sunt însă 18 kilometri de calvar, pentru că drumul, cândva asfaltat, este acum un adevărat coşmar pentru orice şofer. Aventura noastră pe “drumul lui Băsescu” se încheie, firesc în staţiunea Băile Herculane. Dar adevărul este că oricine parcurge o dată “drumul lui Băsescu”, în mod cert o va mai face. Poate peste un an, doi sau… 20, când (poate !?) acesta va fi gata.
***
***
***
***
***
