Învăț / O poezie de Dorel Neamțu

Învăț numele florilor

De dragul culorilor

Ochilor tăi

Plâng pe plânsul vântului

De a lungul pământului

Cu flori de scântei

Mă opresc la mărgini de ape

Ca să se adape

IUBIREA noastră

Din valuri de noapte

Împletesc albastre

Gingașe șoapte

Bat in toaca Inimii

Să înflorească crini

La asfințit

Pe cerul de seară

Al lor miros pară

Un răsărit

Și-n brațele visării

Să ne lăsăm uitării

Până atunci

Când plouă seninul

Cu a lui dulce vinul

Pe a noaste lunci

Când vom deschide ochii

Vor flutura toți plopii

Un roi de sărutări

Și-n noaptea cea fierbinte

Tu vei putea aprinde

A mele îmbrățișări

Vom înnopta in lume

Ca două flori minune

Cu dulcele miros

Și vom fi două lacuri

Ce vor visa in veacuri

Ca un sărut frumos.