Femeie, TU, ce operă de artă cu iz de nebunie
Ca o văpaie arzi pentru iubire
Sărutul tău, cu gust de nemurire,
Transformă nopțile, în agonie!
Ești caldă, dulce și suavă
Când te topești, în clipele fierbinți,
Mă-nebunești, mă scoți din minți,
Când dai în pârg, ca o agavă.
Atât de vie, cu trăiri nemărginite
Tot ce atingi, primește strălucire.
Vibrezi de-atâta bunătate și iubire
Și-mi spargi din suflet, lacătele ruginite.
Femeia mea cu sânii de cristal,
Blestemul meu, cu ochi de peruzea,
Am să naufragiez în marea ta
Să mă iubești, cu fiecare val.