La noapte stinge-se-va lumina
Și va pleca Luceafărul departe,
Și va rămâne doar iubirea senină,
Și ani-lumina de singurătate…
E liniște în crâng si e liniște în cer,
și la lacul cu nuferii cei galbeni
În curte, la Ipotești, ai lăsat mister,
anii sunt, fără tine, tăcuți și terni…
Aud dinspre vale ecoul vocii tale
Și vine umbra ta, în tropot de stele,
Veronica și ea ridică rugile sale,
La Văratec, pierdute, lacrimile mele…
Am fost și n-am fost pe urme eminesciene,
Am visat și n-am visat, Călin file de poveste
Luceafărul mi-a turnat în suflet starea de bine,
Acum doar amintirile plâng după creste…
Luceafăr, condu-mă cu lumina spre a lui cruce,
Eu sunt înamorat de poetul ce prin vis îmi trece…