Mă duc să ud florile
Clipele, ninsorile
Dar n-am apă de udat
Ci doar DOR de sărutat
Căci eu nu am flori acasă
Ci o poartă de mătasă
Și un geam spre Soare-apune
Care toată ziua-mi spune
Când e toamnă, când e vară
Când e iarnă, primăvară
Când e ziuă, când e seară
Când mi-e dor de tine iară
Și mă duc pe ulițe
Dragile, cumințile
Să le umplu de miros
Cu tot ce am mai frumos
Să mă latre zorile
Să m-aștepte florile
Și vântul să mă colinde
Până-n brațe te-oi cuprinde
Căci eu n-am flori de udat
Nici uliți de alergat
Numai doi ochi de copil
Și un suflet cald , umil
Ce se joacă-n viața lui
Cu sărutul cel dintâi
Cu amurgul Soarelui
Să nu pleci, să mai rămâi
Floare albă să devii
Cu miros și gust din vii.