Te voi îmbrățișa deseară
Cu-același vers pierdut pe drum
Să ne-nălțăm în flăcări iară
Să ardem tot, să ardem scrum
Și când va fi iar dimineață
Scântei se vor aprinde-n zări
Și ne vom naște la viață
Din dulci, albastre sărutări
Atunci piciorul tău va merge
Ca un ecou înaripat
Și depărtarea se va șterge
Ca un pierdut, sublim oftat
Te voi privi ca pe-o icoană
Retrasă într-un șir de brazi
Voi săruta a ta năframă
Ca pe un dar zilei de azi
Și fluturii de pe câmpie
Vor auzi al nostru dor
Iar cerul cântec o să-ți fie
Cu toate stelele în cor
Și când ne-om prinde iar de mână
Culoare ochilor va fi
Ca o mireasmă de scumpină
La umbra cărei ne-om iubi
Și în a nopții-mpărăție
Ne vom lega cu-n legământ
Ca-n veci iubirea să ne fie
Un vis etern, un cântec sfânt !