Cu toate că familia lui Demetru Dem Demetrescu-Buzău își avea originile în acest oraș valah, scriitorul care avea să rămână în istoria literaturii române cunoscut după presudonimul său literar Urmuz s-a născut la Curtea de Argeș. Tot aici s-a născut și valoroasa reuniune culturală desfășurară în cadrul simpozionului ”„Urmuz 140 – 100”, organizat în municipiul regal Curtea de Argeş, o manifestare la care au participat zeci de urmuzologi, cunoscători subtili ai subiectului. Toată această lume iniţiată a luat loc în sala Centrului Cultural „George Topîrceanu”, pentru a viziona și premiera spectacolului de teatru ”Urmuz”, prezentată de Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti sub bagheta regizorală a Monei Gavrilaș, după piesa omonimă scrisă de dramaturgul Valeriu Butulescu.
Prezent la premieră (cea de-a 83-a din cariera de dramaturg a prestigiosului om de litere), Valeriu Butulescu s-a declarat emoționat, mai ceva ca la debutul său în dramatugie, petrecut în urmă cu trei decenii. ”Ca autor, la recenta premieră a spectacolului „Urmuz” am trăit emoţii aparte. E adevărat, am deja în spate o consistentă experienţă dramaturgică. Am scris vreo treizeci de piese, iar numărul premierelor (în ţară şi peste hotare) se apropie vertiginos de o sută. Dar în cazul spectacolului „Urmuz” am avut emoţii, mai ceva ca la debutul meu, consumat acum treizeci de ani. Cauzele acestei stări sufleteşti sunt multiple. Subiectul piesei comportă anumite riscuri. Deşi e denumit „regele absurdului”, scriitorul Urmuz, a cărui genială operă completă încape într-o broşură, e puţin cunoscut în România. Multe din aspectele biobibliografice evocate în piesă pot fi lipsite de relevanţă pentru un spectator mai puţin avizat”, a declarat Valeriu Butulescu.
Din fericire, așa cum recunoaște acesta, echipa Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti a avut o prestaţie la înălţimea cerută de acest eveniment. Conducerea teatrului, directorul general Dan Tudor şi adjunctul său Dan-Marius Zarafescu s-au îngrijit de punerea în scenă. Regizorul Mona Gavrilaş a gândit un spectacol subtil, plin de surprize. Iar actorii, bine aleşi, s-au simţit perfect în pielea personajelor, lucru uşor de dedus din bucuria cu care au jucat. În egală măsură, Valeriu Butulescu recunoaște că la nici o altă premieră a sa nu am avut parte de prezența în sală a unor spectatori superavizați, de la numeroși scriitori, critici literari, ziarişti, traducători profesori universitari şi academicieni.
În acest spectacol, frământările existenţiale ale inadaptabilului şi paradoxalului Urmuz, confruntat cu fronda propriilor sale personaje, au fost reproduse fidel prin jocul de replici paradoxale, concentrate aforistic, dar şi prin mişcarea scenică a actorilor. Destinul tragic al scriitorului Urmuz este bine fixat în acest spectacol. Ideile sale avangardiste depăşesc dureros limitele strâmte ale vremii. Aripile fiind mai mari decât cuibul, scriitorul nu este înţeles nici măcar de colegii de breaslă, care văd în el doar un tip „bizar”, pus pe şotii literare. Recunoaşterea vine cu puţin înainte de moarte, din partea lui Tudor Arghezi, care îl publică şi îi dă bizarul pseudonim Urmuz. Prea târziu. Scriitorul nu se poate adapta la mediocritatea vieţii cotidiene şi recurge la revolver. Lasă în urmă doar 45 de pagini. Suficiente pentru a-i găzdui genialitatea şi a deschide nebănuite cărări în literatura modernă.
Piesa lui Valeriu Butulescu relevă cu o fidelitate absolută acest destin al acestui personaj absolut fabulos al culturii române. Și, după cum spune chiar autorul, spectacolul ar fi putut să fie nu doar unul bun, ci unul de-a dreptul mare, dacă se înţelegea în profunzime dimensiunea muzicală a acestei „fantezii bizare, erotice, eroice şi muzicale”. Pianistul Fuchs, acest alter ego al lui Urmuz, deşi nu apare în scenă, este un personaj principal, care, din spatele Zidului dă permanent replici interpretate la pian. Însă, din păcate, elementul surpriză nu a produs efectul scontat. Chiar și așa, publicul a fost repede captat de acţiune, rămânând concentrat pe toată durata destul de lungă a spectacolului: o oră şi jumătate, fără pauză, iar aplauzele de la finalul spectacolului confirmă succesul acestuia. Mai mult, reacţiile participanţilor la premieră nu lasă nici orice urmă de îndoială asupra succesului acestei noi capodopere dramatugice scrise de Valeriu Butulescu chiar la îndemnul academicianului Gheorghe Păun, matematician de excepţie, un entuziast popularizator al numelui şi operei lui Urmuz, căruia, de altfel, Valeriu Butulescu i-a dedicat această piesă de teatru.
Asemenea academicianului Gheorghe Păun, s-au declarat mulţumiţi de spectacol mulți alți observatori exigenţi, dintre care amintim aici pe academicianul clujean Ion Pop, scriitorii Michael Finkenthtal (SUA), Augustin Doman (Piteşti), Florian Copcea (Drobeta – Turnu Severin), Mona Vâlceanu (Bucureşti), criticul Lucian Costache (Piteşti), Dumitru Sârghie (Slatina) și alți valoroși urmuzologi prezenți la premiera acestui spectacol.
Actorii Teatrului ,,Alexandru Davila” și regizorul Mona Gavrilaș au avut o misiune dificilă. „URMUZ” e un spectacol de colecție, ediție limitată, greu de înțeles. Este ideală o minimă cunoaștere a scriitorului Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, pe care Tudor Arghezi l-a avântat în literatura cea mare cu pseudonimul Urmuz. Tocmai de aceea, cei șapte actori din echipa Monei Gavrilaș au avut, dincolo de fireasca intrare în pielea personajului, misiunea de a substitui, prin actul artistic, această cunoaștere în avans a operei urmuziene.
Întregul spectacol este construit în jurul întâlnirilor pe care Urmuz le are cu personajele din propria operă și scoate în evidență frământările scriitorului avangardist care îl conduc, în cele din urmă, către suicid. „URMUZ” este, potrivit autorului piesei, o dramă cu accente comice.
Numit „profet al absurdului”, Urmuz rămâne scriitorul a cărui operă merită descoperită, iar spectacolul ce îi poartă numele reprezintă un veritabil preambul al acesteia, realizat cu măiestrie și pasiune de dramaturgul Valeriu Butulescu și echipa Teatrului ,,Alexandru Davila” din Pitești.