Cheile Jiețului,
Doina călărețului…
Se aude-un murg venind
Și o voce jeluind…
Calul pare obosit,
Călărețul necăjit…
Are-un bai care-l frământă
Și de supărare cântă:
Ziua toată am umblat
Căutând de lucru-n sat
Și am copilași vreo cinci,
N-au mâncare, n-au opinci…
Și vreo patru animale
Și hambarele sunt goale.
Dar au fost și vremuri bune
Când munceam, scoteam cărbune,
Cerul îmi era de piatră
Dar aveam pâine pe vatră,
Ceru-mi era fără stele
Dar aveam oile mele,
Însă ne-au închis cu sila
Mina Lonea și Petrila
Și ne-au pus doar biruri grele
Și nu mai scăpăm de ele…
Cheile Jiețului,
Doina călărețului.