Postul Mare – oglinda sufletului nostru
„Postul Mare funcționează ca un aparat de radiografiere, ca un aparat fotografic, ca o oglindă. Într-un anume fel, nu-l dorim, tocmai pentru că ne va dezvălui realitatea noastră ascunsă.” (Monahul Moise Aghioritul, Sfântul Munte Athos)
Cât de mult m-au mustrat aceste cuvinte! Eram în curtea bisericii, într-o seară de miercuri, lângă mormântul bunicilor din partea soției. Se săvârșea Pavecernița Mare cu Denie, iar atunci am auzit rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – o rugăciune ce răsună de sute de ori în biserici pe parcursul Postului Mare. De această dată, însă, am simțit-o cu o putere cutremurătoare.
„Doamne și Stăpânul vieții mele…” Te rugăm să ne ierți, căci Tu nu ne-ai fost niciodată străin, dar noi, de atâtea ori… În aceste zile în care oamenii se tem, Tu, deși răstignit de puțina noastră credință, rămâi limanul nostru de scăpare și Stăpânul vieții.
„Duhul trândăviei, al deznădejdii, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie.” Treci cu vederea, Doamne, această uitare devenită colectivă, odată cu instalarea fricii care a lărgit și mai mult drumurile decăderii.
„Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor! Amin.” Toate eforturile pe care le facem în perioada Postului Mare și nu doar atunci, le facem pentru bucuria Învierii Domnului. Acestea trebuie să fie însoțite, pe tot parcursul postului și al vieții noastre, de pilde vii de iubire și smerenie. Numai iertând și iubindu-ne unii pe alții vom putea trăi cu adevărat biruința lui Hristos asupra morții.
Prin exemplul nostru de răbdare, smerenie și iertare, putem deveni lumini călăuzitoare pentru cei care, încercați de grijile lumii, uită de Dumnezeu.
Să nu lăsăm Postul Mare să treacă pe lângă noi fără să ne transforme! Să-l trăim cu smerenie, cu pocăință și cu iubire, ca o cale spre Înviere.
În tăcerea rugăciunii și în faptele milei vom descoperi adevărata lumină a sufletului nostru.
Să nu obosim în a căuta Împărăția lui Dumnezeu, căci în ea este bucuria cea adevărată!