Ziua a cincia – Împreună cu Mântuitorul Hristos pe drumul ce duce spre Golgota 

Pe drumul Crucii, când Mântuitorul cade din nou sub greutatea suferinței, un moment de adâncă durere se întâmplă: femeile din Ierusalim plâng după El, iar Domnul, în mijlocul durerii Sale, Se întoarce către ele cu o vorbă tăioasă, dar plină de înțelepciune și iubire. „Nu Mă plângeţi pe Mine, ci vă plângeţi pe voi şi pe fiii voştri.” Aceste cuvinte nu sunt doar un îndemn la a înțelege adevărata esență a suferinței Lui, ci și un apel la meditație și la pocăință pentru fiecare dintre noi.

Mântuitorul nu vrea milă, nu vrea plângeri pentru chinurile Sale, ci vrea ca toți cei care Îl urmează să înțeleagă gravitatea păcatelor lor. El știe că, în ciuda suferinței pe care o îndură, aceasta este mântuirea lumii, iar cei care nu Îl cunosc, cei care continuă în păcat, vor fi cei care vor trebui să plătească prețul la Judecata de Apoi. În această zi, vedem o nouă fațetă a iubirii divine: iubirea care se manifestă nu doar prin suferință, ci prin dorința ca oamenii să înțeleagă adevărul și să se întoarcă către Dumnezeu.

Privind la această imagine, în care femeile plâng și Iisus le îndeamnă să plângă pentru păcatele lor și ale celor din jur, suntem chemați să nu ne concentrăm doar pe suferința exterioară a Mântuitorului, ci pe propria noastră suferință. Trebuie să înțelegem că fiecare suferință a Lui a fost pentru vindecarea noastră, iar fiecare picătură de sânge vărsată este pentru ca noi să avem mântuirea în față.

În fața unei asemenea jertfe, cuvintele Mântuitorului sunt un apel la o schimbare adâncă a inimii noastre: „Nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă păcatele.” În mijlocul acestei mari suferințe, este o chemare la conștientizarea prețului răscumpărării și la conștientizarea responsabilității noastre pentru această jertfă. Astfel, nu doar ochii, ci și inima trebuie să plângă: pentru păcatele noastre, pentru mântuirea noastră, pentru cei care nu cunosc iubirea lui Dumnezeu și nu acceptă darul răscumpărării.

Astăzi, în drumul patimilor, să ne oprim și să ne întrebăm: cum răspundem noi, fiecare dintre noi, la acest apel? Plângem noi păcatele noastre cu aceeași durere cu care Mântuitorul a plătit prețul răscumpărării? Sau ne limităm doar la a vedea în suferința Lui o simplă tragedie? Nu!

Astăzi să plângem pentru păcatele noastre, pentru cei care nu Îl cunosc și nu acceptă darul Său de iubire și mântuire.

Astăzi este „Vinerea mare”, ziua în care Domnul Iisus, în fața morții, stă liniștit. Privirea Sa, plină de bunătate și lumină, se îndreaptă spre cer, spre Tatăl. Călătoria Sa este aproape de final, iar ultima rugăciune a Mântuitorului, rostită cu o voce calmă, este un moment de adâncă înțelepciune: „Tată, a sosit ceasul… să săvârșesc lucrul pe care Mi L-ai dat să-l fac” (Ioan 17,1-4).

După ce răstignirea a fost isprăvită, soldaţii romani au împărţit hainele Mântuitorului între ei, îndeplinind astfel o profeţie biblică. Cămaşa fără cusături a fost păstrată între ei prin aruncarea sorţilor, iar Scriptura s-a împlinit: „Împărţit-au hainele Mele loru-şi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi” (Psalm 21,20). Deasupra capului Domnului, Pilat a pus o inscripţie care, în trei limbi, îl numea pe Iisus „Împăratul Iudeilor”. Aceasta a stârnit mânia iudeilor, care au cerut modificarea cuvintelor, însă Pilat a răspuns ferm: „Ce am scris, am scris!” (Ioan 19,19-22). Alături de Iisus au fost răstigniţi doi tâlhari, împlinindu-se astfel cuvintele Scripturii: „Şi cu cei fărădelege împreună S-a socotit” (Isaia 53,12). Mântuitorul a stat pe cruce şase ceasuri, începând cu ora 9 dimineaţa şi până la ora 3 după-amiază, timp în care a îndurat toate suferinţele pentru mântuirea noastră.

Astăzi, privind aceste momente de suferință, durere și iubire nemărginită, să învățăm să le trăim cu smerenie și recunoștință. Fiecare pas al Mântuitorului pe drumul Crucii, fiecare suferință, fiecare jertfă a fost făcută pentru noi, pentru ca noi să avem o șansă la mântuire. Să nu uităm că dragostea Lui a fost și este în continuare cheia care deschide calea spre iertare și viață veșnică.