Iubirea

Eu cred că fără iubire, nimic nu are cu adevărat sens.

Pot avea convingeri, tradiții, rugăciuni frumoase – dar dacă nu iubesc, toate devin goale, simple gesturi fără viață.

În fiecare zi încerc să iubesc mai mult.

Nu întotdeauna reușesc. Uneori mă las învins de graba, de judecată, de mândrie.

Dar știu că Dumnezeu nu îmi cere perfecțiune, ci o inimă deschisă, dispusă să revină, să repare, să îmbrățișeze.

Am înțeles că iubirea nu e doar un sentiment – e o alegere pe care o fac în mod conștient:

să ascult fără să judec,

să iert chiar și atunci când doare,

să fiu prezent pentru celălalt, chiar dacă e mai simplu să mă retrag.

Când iubesc, mă apropii de Dumnezeu.

Nu pentru că merit, ci pentru că El m-a iubit întâi.

Această iubire mă cheamă să fiu viu cu adevărat, să nu trăiesc doar pentru mine, ci pentru ceilalți.

Știu că e greu, dar cred că fiecare gest de iubire – un cuvânt bun, o rugăciune pentru cineva, un timp dăruit – poate schimba lumea puțin câte puțin.

Aleg iubirea.

Chiar și atunci când nu e ușor.

Chiar și atunci când nu primesc nimic înapoi.

Pentru că știu: iubirea nu e despre mine.

Este despre El –  și despre chipul Lui în fiecare om.

Azi, poate mai mult ca oricând, lumea are nevoie de oameni care iubesc cu adevărat.

Nu zgomotos, nu ca să fie văzuți, ci profund, sincer, discret.

Eu vreau să fiu unul dintre ei.

Vreau ca atunci când cineva mă întâlnește, să simtă o rază din iubirea lui Dumnezeu.

Nu prin cine sunt, ci prin cum aleg să fiu.

Și te încurajez și pe tine:

Alege iubirea, din nou și din nou.

Chiar dacă pare mică, ea schimbă inimi. Și lumile din jurul lor.

 „ Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.” (1 Ioan 4,16)