„Sunt creștin” – doar o etichetă sau o chemare adevărată?

De multe ori, spunem cu ușurință „Sunt creștin”, dar câți dintre noi ne oprim cu adevărat să reflectăm asupra a ceea ce înseamnă asta?

“ Tu zici “Sunt creştin” şi te mulţumeşti cu asta. Aceasta e prima amăgire – să-ţi însuşeşti darurile şi făgăduinţa creştinismului, însă fără nici o grijă pentru a înrădăcia în tine adevăratul creştinism; sau să-ţi adaugi ceea ce nu poţi dobândi decît prin virtutea şi vrednicia cea din lăuntru. Arată-ţi singur că e o amăgire să nădăjduieşti într-o simplă denumire, că Dumnezeu poate ridica fiii lui Avram şi dintr-o piatră şi că poate lua făgăduinţa de la tine oricand, atata vreme cât cele de trebuinţă pentru a avea parte de ea nu sunt îndeplinite degrabă. Mai ales, caută să înţelegi ce înseamnă a fii creştin, uneşte-te cu acest ideal şi vei vedea cât ţine această proptea a orbirii tale.” (Sfântului Teofan Zăvorâtul)

Într-adevăr, mulți dintre noi suntem creștini doar pentru că am fost botezați sau pentru că am mers la biserică la sărbători. Însă această superficialitate poate duce la o criză duhovnicească: credem în Dumnezeu, dar nu trăim pentru Dumnezeu. O mare parte din oameni sunt preocupați doar de „bucata de pâine” și de confortul cotidian, fără a se frământa pentru suferințele celor din jur sau pentru întrebările profunde ale vieții. Ne complacem în rutina de zi cu zi și uităm că, pentru a fi cu adevărat creștini, nu e suficient să credem în Dumnezeu, ci trebuie să trăim în conformitate cu învățătura Lui.

Apostazia zilelor noastre este diferită față de cea a trecutului. Astăzi, nu mai există regimuri opresive sau tiranice care să te forțeze să te opui, însă apostazia se strecoară sub diverse forme „umaniste” și „democratice”. Sub masca acestora, valorile creștine sunt treptat eliminate din viața cotidiană, iar oamenii sunt tentați să trăiască ca și cum Dumnezeu nu ar mai fi prezent, ignorând adevăratele responsabilități creștine. Părintele Paisie Aghioritul spunea că „nepăsarea față de Dumnezeu aduce nepăsarea față de toate celelalte.” Iar acest fenomen de nepăsare este din ce în ce mai evident în lume.

A fi creștin nu înseamnă doar a adresa o simplă declarație. A fi creștin înseamnă a trăi conform voinței lui Dumnezeu, a fi prezent în viața celor din jur și a ne face cunoscută credința prin fapte, nu doar prin cuvinte. Înseamnă să fii un căutător al adevărului, al iubirii și al solidarității cu aproapele tău.

Astăzi, a fi creștin poate însemna mai mult ca oricând o alegere curajoasă de a trăi în adevăr, de a nu te conforma presiunilor și compromisurilor lumii. Adevărata credință nu este una de fațadă, ci se trăiește în fiecare zi prin gesturi mici, dar pline de iubire și smerenie, iar acest lucru poate transforma nu doar viața noastră, ci și viața celor din jur. Nu uita: a spune „Cred în Dumnezeu și sunt creștin ” nu este de ajuns. A fi creștin înseamnă a face din Hristos centrul vieții tale și a trăi cu adevărat în acord cu învățătura Lui.