Azi aleg să-mi deschid inima

Într-o zi de marți, când viața curge cu ritmul ei obișnuit, mă opresc puțin și mă întreb din nou: Îmi deschid suficient inima? Nu către lume în general, ci către cel de lângă mine. Către cei cu care vorbesc zi de zi. Către mine însumi.

Am învățat, greu și cu încercări, să nu mai cer celuilalt să se schimbe. Am făcut asta mult timp. Așteptam de la ceilalți să își ajusteze vorbele, gesturile, reacțiile… să devină, pe scurt, mai „potriviți” pentru nevoile mele. Până într-o zi când am înțeles adevărul simplu: schimbarea nu începe cu celălalt. Ci cu mine. Cu felul în care aleg să privesc. Să ascult. Să comunic.

Mi-am dat seama că sinceritatea e primul pas spre orice relație adevărată. Când ea lipsește, chiar și pe jumătate, ușa inimii se trage încet, aproape pe nesimțite, spre închis. Dar când există măcar o fărâmă de autenticitate, ceva se aprinde în noi – dorința de a ne arăta așa cum suntem, cu slăbiciuni, cu întrebări, cu doruri nespuse.

Am învățat să nu mai măsor totul în balanța clasică a „cât dau” și „cât primesc”. Pentru că atunci când dăruiesc din inimă, nu pierd. Câștig. Câștig liniște. Câștig pace. Uneori, chiar și un om.

Și poate cea mai dureroasă lecție, dar și cea mai eliberatoare, a fost să-mi asum partea mea de vină. Când cineva m-a rănit și nu a știut, poate era și pentru că eu nu am reușit să-i spun cine sunt. Nu i-am spus unde mă doare. Nu i-am spus că, dincolo de tăcere, era o rană care ar fi putut fi ocolită… dacă aș fi avut curajul să o arăt.

Da, marțea mă învață să îmi deschid inima din nou. Să renunț la mască. Să las garda jos. Pentru că doar așa pot visa cu adevărat. Cele mai frumoase vise nu le ai cu ochii închiși, ci cu inima deschisă.

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (1 Corinteni 13:4-8)

Aceste versete exprimă perfect ideea de a nu cere schimbarea celorlalți, ci de a învăța să fii răbdător și iubitor, mai ales în relațiile cu semenii.

Azi aleg să-mi deschid inima.

Fără măști.

Fără frică.

Doar sinceritate.

Schimbarea începe cu mine.