Să rămânem aproape, chiar și când ne simțim departe

Uneori, nu se întâmplă nimic grav.

Nicio ceartă. Niciun motiv real de supărare.

Și totuși, simțim că ne-am îndepărtat de cei dragi. De Dumnezeu. De noi înșine.

De ce?

Pentru că sufletul are un altfel de limbaj.

Nu vorbește doar prin vorbe.

Vorbește prin prezență, tăcere, grijă și sinceritate.

Ne simțim aproape de cineva nu când suntem fizic în aceeași cameră, ci când privim în aceeași direcție.

Când inima bate în același ritm cu a celuilalt.

Când rugăciunea noastră atinge rugăciunea celuilalt, chiar dacă ne rugăm în locuri diferite.

Așa e și cu Dumnezeu.

Uneori, ni se pare că ne-am îndepărtat de El.

Dar adevărul e că El nu pleacă niciodată.

Noi suntem cei care, în agitația zilnică, pierdem ritmul, uităm să privim în sus, să tăcem puțin, să-L ascultăm.

Deschide azi Biblia. Nu pentru că „trebuie”.

Ci pentru că sufletul tău are nevoie de aer curat.

De lumină. De sens.

Roagă-te nu pentru că ai o listă de dorințe.

Ci pentru că vrei să spui din nou:

„Doamne, sunt aici. Mai știi? Mai e loc pentru mine?”

Și El îți va răspunde tainic, blând:

„Am fost mereu aici. Te așteptam.”

Poate ești într-o relație care pare „răcită”.

Poate în casa ta e liniște, dar nu pace.

Poate prietenia cu cineva drag pare tot mai searbădă…

Nu fugi.

Nu da vina pe ceilalți.

Poate e timpul să faci primul pas înspre apropiere.

Să ceri iertare.

Să taci și să asculți.

Să spui: „Mi-e dor să fim aproape din nou.”