Au cuvintele vreun rol în IUBIRE? 

Ne-am obișnuit să credem că iubirea adevărată se simte, nu se spune.

Că acolo unde inima vorbește, cuvintele sunt de prisos…

Și totuși, câte inimi nu au înflorit doar pentru că cineva a rostit, la timp, un „te iubesc”?

Câte răni nu s-au vindecat pentru că un suflet a avut curajul să spună „iartă-mă”?

Câte vieți nu s-au schimbat pentru că un om a auzit, chiar și o singură dată: „Sunt mândru de tine”?

Cuvintele pot fi simple, dar puterea lor e mare… mai ales atunci când sunt rostite dintr-o iubire curată.

Sunt oameni care iubesc în tăcere. Și e un fel sfânt de iubire.

Dar și tăcerea aceea, dacă e iubire adevărată, tot vorbește…

Cu o privire. Cu o atingere. Cu o rugăciune spusă în gând pentru celălalt.

În iubire, cuvintele sunt sămânță și rod.

Depinde doar cum le rostești:

Cu sinceritate? Vor înflori.

Cu grabă? Vor trece neobservate.

Cu răceală? Se vor usca înainte să atingă inima.

Poate azi e o zi bună să spui ceva frumos cuiva drag.

Un cuvânt care să aline, să încurajeze, să vindece.

Nu pentru că trebuie.

Ci pentru că iubirea are nevoie de glas.

Așadar…

Au cuvintele vreun rol în iubire?

Poate nu cel mai mare.

Dar sigur unul fără de care iubirea nu se poate dărui pe deplin.

Spune și tu azi un cuvânt cu rost.

Un cuvânt de iubire. Și lasă Cerul să-l poarte acolo unde trebuie.

Așa cum spune Scriptura:

„Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.” (Efeseni 4:29)

Să fim, așadar, izvoare vii de cuvinte pline de har și iubire, care să adape sufletele celor dragi.