Când lacrima altuia se revarsă…

Ce facem când vedem pe cineva înecat în lacrimi?

Uneori cuvintele ne lipsesc, iar sufletul ni se strânge într-un nod nevăzut. Ne simțim neputincioși, ca și cum am vrea să ștergem acea durere cu mâinile noastre, dar frica ne oprește.

Vrem să apropiem inima, să cuprindem durerea ca pe o flacără care arde, să o transformăm în căldură, dar uneori rămânem tăcuți, lăsând o rugăciune să se nască în gând.

Când nu putem mângâia cu vorbe, poate o simplă privire blândă, plină de înțelegere, poate o tăcere care spune „nu ești singur” ajunge să aline un suflet zbuciumat.

Și dacă nu se varsă nici o lacrimă, ci doar o apăsare tăcută, atunci să ne oprim și să plângem noi pentru ei, în singurătatea inimii noastre. Pentru că uneori, lacrimile care nu se văd, sunt cele mai grele.

Să fim prezenți, să fim o mână întinsă, o umbră de liniște și o inimă care știe să asculte. În aceste clipe, iubirea adevărată se arată nu prin cuvinte mari, ci prin tăcerea în care se naște nădejdea.

Când cineva plânge, uneori tăcerea noastră vorbește mai mult decât toate cuvintele. E în acea tăcere o putere de a spune: „Sunt aici, nu te voi lăsa singur.” Și asta poate fi, uneori, cel mai prețios dar.

Lacrimile nu sunt un semn de slăbiciune, ci o deschidere a sufletului care caută alinare. Nu trebuie să ne temem să fim lângă cei ce plâng, chiar dacă nu știm ce să spunem sau să facem. Uneori, doar prezența noastră este un pod peste durere.

Și dacă inima noastră se frânge alături de a lor, să nu uităm că Dumnezeu cunoaște fiecare lacrimă, fiecare suspin ascuns. El ne îndeamnă să fim mâinile Lui blânde și inimile Lui pline de compasiune. Nu trebuie să fim mereu puternici; uneori, a ne arăta vulnerabili în fața durerii altora este cea mai mare putere.

În toate acestea, să ne amintim că și noi vom avea nevoie de aceeași iubire când va veni vremea încercării noastre.

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.” (Galateni 6:2)

Să fim purtători de nădejde și alinare, să fim „batista” cu care ștergem lacrima aproapelui, pentru că în aceasta se arată iubirea lui Dumnezeu în noi.