Naștere din nou în Duh

Îmi deschid sufletul și privesc cu atenție asupra cuvintelor Domnului către Nicodim, Evanghelie care se citește în biserici în această duminică, 7 septembrie: „Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.” (Ioan 3)

Simt că și viața mea trebuie să fie asemenea acestui vânt: liberă, purtată de harul lui Dumnezeu, nevăzut, dar plină de viață. Domnul ne învață că adevărul dumnezeiesc nu poate fi înțeles doar cu mintea omenească, ci prin experiența personală, prin schimbarea interioară, prin „gustarea” lucrării Duhului Sfânt în viața mea. Aleg să experimentez această naștere din nou, să las Duhul Sfânt să lucreze în inima mea și să transform fiecare zi într-un pas spre viața veșnică.

Biblia ne amintește: „Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.” (Ioan 3:6)

Îmi deschid sufletul și aleg să mă împac cu Dumnezeu și cu semenii mei. În cuvintele poetului și scriitorului creștin Traian Dorz găsesc o chemare puternică:

„Drag suflet tânăr, tu cum stai în privinţa aceasta? Te-ai născut tu din nou, din Cuvântul şi din Duhul Domnului sau nu? Ai tu în fiinţa ta trupească o altă fiinţă, fiinţa ta cea duhovnicească, vie, trează şi sănătoasă? Se dezvoltă omul tău cel nou în tine, după Chipul lui Hristos, spre statura plinătăţii Lui (Efeseni 4, 13) şi spre scopul cel veşnic pentru care a semănat-o în tine Hristos? Sau nu!? Să ştii că nu-i de-ajuns că te-ai născut din părinţi credincioşi. Din ei s-a născut trupul tău, carnea ta. Iar carnea şi sângele nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Ci trebuie să te naşti şi tu de Sus, trebuie să te naşti din nou şi tu din Dumnezeu. Altfel tu nu poţi vedea împărăţia lui Dumnezeu. Părinţii tăi o vor vedea, dar tu nu. Trebuie să fim născuţi cu toţii din nou!”

Îmi deschid sufletul și primesc cu bucurie această naștere din nou în Duh, lăsând harul lui Dumnezeu să transforme tot ce este împovărător și să mă înalțe către lumina și iubirea Sa nemărginită. Chiar și cele mai mici gesturi de credință, iubire și iertare sunt semne ale vieții veșnice care începe să se reverse în inima noastră.

„Această naştere din nou schimbă din temelii viaţa omului, reînnoindu-i întreaga fiinţă. Ea este însoţită de simţiri şi cugete noi, dumnezeieşti, de o nouă însuflare şi de o dragoste arzătoare pentru Sfânta Scriptură. Părintele Sofronie o aseamănă cu «Big Bang-ul» despre care vorbesc astronomii zilelor noastre, căci omul trece de la realitatea pământească la realitatea cerească, în care duhul său este răpit de Duhul lui Dumnezeu. Însă dacă nu va izbuti să-şi afle adâncul inimii, nu va pătrunde niciodată în tărâmul Duhului şi nu va putea cunoaşte tainele Lui.” (Arhimandrit Zaharia Zaharou)