Lecția de credință și curaj a Sfântului Ilarion Felea
Astăzi, în ziua în care Biserica îl pomenește pe Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, mă gândesc la felul în care viața lui poate să ne inspire și pe noi. Privindu-i drumul, simt cum credința, curajul și dedicarea absolută față de ceea ce e drept ne pot călăuzi în orice încercare.
Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea nu a fost doar un om al cuvântului, a fost și un om al faptelor. Din copilărie, dorința de a sluji și de a învăța nu l-a părăsit niciodată. A urmat școli și facultăți, și-a format mintea, dar mai ales inima, pentru a-i ajuta pe cei din jur, pentru a-i învăța tainele credinței și ale vieții cu sens. Nu i-a fost frică de efort, nu i-a fost frică de suferință, iar viața lui a devenit o mărturie că atunci când inima e plină de credință, nimic nu poate să te doboare.
În fața regimului comunist, el nu a dat înapoi. A fost bătut, înfometat, închis și amenințat, dar niciodată nu și-a trădat convingerile. În temniță, el a continuat să fie profesor, duhovnic și sprijin pentru cei din jur, transformând suferința personală într-un dar pentru ceilalți. Și, chiar atunci când viața i-a fost curmată, mărturisirea lui de credință a rămas nemuritoare.
În închisoarea de la Aiud, Sfântul Ilarion a trecut la cele veșnice în 18 septembrie 1961, întrucât, deși era bolnav, i s-a refuzat asistența medicală. Două zile deținuții l-au vegheat, apoi a fost dus să fie îngropat în cimitirul comun, nu înainte ca să i se înfigă în inimă o bară ascuțită de fier, chip în care gardienii se asigurau de moartea deținutului.
În timpul înmormântării, care a avut loc noaptea, preoții deținuți, în număr de aproape 400, i-au rostit în tăcere prohodul în celulele lor. Toată viața, Sfântul Ilarion a căutat sfinţenia în Hristos, prin slujirea Bisericii şi a Teologiei, pecetluită prin mărturia cea mai de pe urmă, a morții sale martirice în temniţa de la Aiud.
Astăzi, mă uit la exemplul lui și mă întreb: câte dintre temerile mele, câte dintre îndoielile mele ar rezista în fața unei asemenea hotărâri și iubiri de adevăr? Sfântul Ilarion ne învață că adevărata putere nu stă în forță, bogăție sau confort, ci în curajul de a rămâne credincios principiilor tale, indiferent de obstacole.
Fiecare zi ne oferă oportunitatea de a alege între frică și credință, între comoditate și curaj. În ziua de 18 septembrie, amintindu-ne de viața Sfântului Ilarion Felea, să ne inspirăm să fim oameni drepți, să ne păstrăm integritatea și să ne urmăm convingerile, chiar și atunci când drumul e greu. Pentru că adevărata măreție a omului se măsoară nu prin ceea ce primește, ci prin ceea ce dă – iubire, credință și curaj, în ciuda tuturor încercărilor.
