Iubirea necondiționată – lecția de la cei fără cuvinte
Mă așteaptă mereu la poartă.
Nu știe de timp.
Nu știe de drumuri.
Nu știe de piedici.
Știe doar să simtă.
Își ciulește urechile
la fiecare pas,
la fiecare foșnet de frunză.
Și tresare:
poate sunt eu.
În ochii lui ard tăceri
care nu dor,
ci veghează.
În coadă i se adună
toate bucuriile lumii.
Iar când intru în curte,
universul se cutremură de fericire.
Nu-mi cere nimic,
decât să fiu acolo.
La poartă nu e doar un câine.
La poartă mă așteaptă
iubirea
necondiționată.
Cuvintele acestea din poezia „Fidelitate” de poeta Mirela Cocheci descriu mai bine decât orice manual ce înseamnă să iubești fără condiții. Câinele aceasta blând, cu urechile ciulite și coada care strânge toate bucuriile lumii, ne arată că iubirea nu cere nimic, decât prezență. Că simpla noastră existență lângă cineva poate aduce fericire nemărginită.
Învățătura pe care o primesc de la prietenul meu necuvântător este că loialitatea, răbdarea și iubirea sinceră nu se învață din cărți, să învață din inimă. El nu judecă, nu are așteptări și nu ține cont de greșelile mele. Mă întâmpină cu bucurie pură, fără să ceară recompense, fără să calculeze câte dăruiesc sau primesc.
Când intru în curte și universul lui se cutremură de fericire, înțeleg că iubirea necondiționată există și este mai simplă și mai pură decât credem. La poartă nu stă doar un câine sau o pisică; stă un profesor tăcut, un model de loialitate și dedicare, care mă învață, zi de zi, să iubesc fără să cer nimic în schimb.
Biblia ne amintește că toate ființele fac parte din creația lui Dumnezeu și merită respect și grijă: „Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui” (Psalmul 144:9). Privește în jur, pentru că iubirea necondiționată este aici, prezentă în fiecare făptură care te așteaptă să o simți.
Învață să oferi iubire sinceră, să fii prezent și să dai bucurie fără a cere ceva în schimb. Observă și prețuiește frumusețea ființelor fără cuvinte, care ne arată, zi de zi, ce înseamnă să iubești cu adevărat.