Evanghelia darurilor lui Dumnezeu – Pescuirea minunată

Evanghelia duminicii acesteia ne vorbește despre bogăția darurilor lui Dumnezeu. El este generos și bun, dorește să ne ofere din belșug, nu doar pentru împlinirea noastră, dar mai ales pentru a ne atrage inima spre El. Minunea se petrece pe lacul Ghenizaret, acolo unde mulțimea flămânzea nu după pâine, flămânzea după cuvântul lui Dumnezeu rostit cu putere.

Pe mal erau pescarii obosiți, cu mrejele goale după o noapte întreagă de trudă zadarnică. Și totuși, Hristos intră în corabia lui Simon Petru și de acolo învață mulțimea. Apoi îi cere să meargă la adânc și să arunce mreaja din nou. Pentru un pescar cu experiență, cuvintele acestea păreau fără sens. Dar Petru nu s-a sprijinit pe rațiunea lui, s-a sprijinit pe cuvântul Domnului: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.”

Și s-a petrecut minunea: mrejele s-au umplut de pești, corabia era gata să se afunde de belșug.

Dar minunea nu s-a oprit la rodul material. Adevărata minune a fost cutremurarea inimii lui Petru: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” În fața sfințeniei lui Hristos, el se recunoaște mic, nevrednic, păcătos. Și tocmai această smerenie deschide drumul chemării: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.”

Aceasta este taina duminicii: Dumnezeu ne copleșește cu darurile Sale nu ca să ne pierdem în ele, ci ca să ne ridice spre chemarea cea mare – să devenim împreună-lucrători cu El.

Și noi, asemenea lui Petru, ne trăim neputința. Adesea truda noastră pare zadarnică, mrejele goale, efortul în zadar. Dar atunci când ascultăm glasul lui Hristos și ne încredem în cuvântul Lui, chiar și împotriva logicii, viața noastră se umple de rod.

Să avem curajul de a merge „la adânc”, adică dincolo de suprafața vieții, acolo unde Dumnezeu ne așteaptă cu darurile Sale. Și, asemenea lui Petru, să învățăm că adevărata bogăție nu este mreaja plină, adevărata bogăție este chemarea de a-L urma pe Hristos.