Dumnezeu și încercările vieții

Dumnezeu?

Dumnezeu ne pune zilnic la-ncercare

De undeva de sus sau de niciunde oare?

Zâmbind uşor el lasă răului domnie

Ca să despoaie oameni de frică şi armonie.

În drumul lor haotic, plin de ocări şi rele

Ei pustiesc biserici, le pun zăvoare grele

Într-un deşert întins alungă-n zbor speranțe

Spre şarpele cel negru ce are-n priviri gloanțe

Mai fac un semn la Domnul şi muşc adânc din zile

Când ploaia alungă-n zare doar vise inutile.

Poezia de mai sus, scrisă de Dumitru Tâlvescu, scriitor și poet, ne amintește de o realitate pe care o trăim cu toții: existența încercărilor, a răului care pare uneori să aibă putere, a neliniștii ce se strecoară în suflet. Întrebarea firească este: „Unde este Dumnezeu atunci când răul se ridică, când bisericile par pustii, când nădejdea se frânge?”

Scriptura ne arată că Dumnezeu nu ne lasă niciodată singuri, dar îngăduie încercarea pentru ca inima noastră să se limpezească. „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Încercarea nu este semn al absenței Lui, este un semn al lucrării Lui tainice prin care ne cheamă la credință, răbdare și statornicie.

Când răul se ridică, Dumnezeu ne invită să descoperim puterea binelui. Când nădejdile noastre omenești par spulberate, El ne cheamă la o nădejde mai înaltă – aceea care nu poate fi ucisă de niciun „șarpe cu priviri de gloanțe”.

Poezia vorbește despre frica și neliniștea omului. Dar în mijlocul fricii, credința devine scut: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmul 26:1-2).

Astfel, chiar dacă uneori ni se pare că Dumnezeu „zâmbește ușor și lasă răului domnie”, adevărul este că El lucrează și prin aceste umbre, ca să ne desprindă de iluzii, să ne curețe inimile și să ne învețe să ne agățăm de veșnicie, nu de visurile trecătoare.

Adevărata biruință nu e absența furtunii, adevărata biruință este prezența lui Hristos în barca noastră, chiar și atunci când valurile lovesc.