Drumul spre înțelepciune

Am crezut mult timp că înțelepciunea se măsoară în pagini citite, diplome obținute și cuvinte sofisticate rostite la momente cheie. Mă afundam în cărți, idei și teorii, căutând adevărul absolut care să-mi dea sens și direcție. Și totuși, cu fiecare rând citit, simțeam că știu tot mai puțin. Cunoașterea îmi deschidea uși spre alte întrebări, nu spre răspunsuri definitive.

Într-o zi, în mijlocul unei crize personale, am deschis Biblia și am citit:

„Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.” (Proverbe 9:10).

Acea propoziție simplă m-a zdruncinat. Nu era vorba despre frică în sensul terorii, era vorba despre recunoașterea unei ordini mai mari decât mine. Am înțeles că înțelepciunea nu înseamnă să știi totul, înțelepciunea înseamnă să știi să te oprești, să asculți și să accepți că nu ești centrul universului.

Am început să privesc viața altfel. Am învățat să ascult mai mult decât vorbesc, să învăț din greșeli, din tăceri și din privirile celor din jur. Am înțeles că adevărata înțelepciune nu se află doar în biblioteci, se află și în suferință, în iubire, în renunțare și în curajul de a spune: „nu știu”.

Și poate cel mai profund moment de revelație l-am trăit citind această poezie, scrisă de jurnalistul Tiberiu Vințan, care mi-a rămas în suflet ca o lecție finală:

Licoarea înțelepciunii

Trecuseră ani buni de când omul

Nu-și mai ridicase privirea din cărți.

Căutând înțelepciunea, citea.

Și citea, și citea, și citea…

Încărunțind,

Înțelese, în sfârșit, ce este înțelepciunea.

„Știu că nu știu nimic!”

Exclamă înțeleptul și sorbi, până la fund,

Cupa plină de cucută.

Setoși de înțelepciune.

Discipolii maestrului sorbiră, cu grăbire,

Ce mai rămase în cupa plină cu închipuita

Licoare a înțelepciunii.

Dar, vai!, nu mai apucară să afle

Dac-au știut ceva, vreodată.

Această meditație mi-a amintit că drumul spre înțelepciune nu este drept, nu este clar și nu se măsoară în realizări vizibile. Este un drum interior, în care fiecare pas de modestie, ascultare și meditașie contează mai mult decât orice cunoaștere acumulată.