Fericirea se naște în responsabilitate și iubire

Astăzi, 4 octombrie, îl prăznuim pe Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, un dascăl al iubirii și al responsabilității în viața creștină. Gândurile sale ne aduc aminte cât de mult depinde fericirea noastră de relația cu celălalt:

„Nu pot să mă realizez în iubire, dacă nu există în fața mea un ‘tu’ care mă face responsabil, care face apel la mine și căruia trebuie să-i răspund… Numai celălalt mă face fericit, îmi dă pofta de viață; dacă n-ar fi celălalt… Dar celălalt înseamnă și responsabilitate.” (Pr. Dumitru Stăniloae)

Fericirea nu este un obiect pe care să-l obții singur, nu se naște din egoism sau din satisfacerea exclusivă a propriilor dorințe. Ea apare atunci când te deschizi la celălalt, când răspunzi iubirii și nevoilor lui, când îți asumi responsabilitatea pentru binele lui. Celălalt nu este un obstacol, ci o chemare la autenticitate, la comuniune, la iubire adevărată.

Viața devine bogată nu prin posesii sau confort personal, ci prin relațiile autentice, prin comunicare și unitate în iubire. Celălalt ne ajută să creștem, ne oferă sens și căldură, dar ne cere să rămânem responsabili, să nu-l consumăm, ci să-l iubim cu adevărat.

Biblia ne întărește această chemare:

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12)

Astăzi, să ne amintim că iubirea adevărată implică responsabilitate și deschidere față de celălalt. Să căutăm să fim prezenți, să ascultăm, să răspundem la nevoile celor din jur – și vomi descoperi că adevărata fericire se naște în comuniune.