Fântâna sufletului meu

Astăzi am citit un cuvânt al lui Simion Mehedinți care m-a pus pe gânduri: „De la fântâna spurcată să nu aștepți apă curată, iar fântâna tuturor faptelor este mintea omului. Cum gândești, așa făptuiești.” (dintr-o conferință rostită la 22 aprilie 1935)

Mi-am dat seama cât adevăr stă în această comparație simplă. Dacă izvorul vieții mele lăuntrice este curat, atunci și faptele mele, și vorbele mele vor fi limpezi și binecuvântate. Dar dacă las în mintea mea gânduri de ură, de invidie, de necurăție, de minciună, atunci toată ființa mea se murdărește, iar rodul vieții mele va fi amar.

E ușor să dau vina pe alții, pe vremuri, pe societate. Dar realitatea este că în mine începe totul. Cum gândesc, așa voi și trăi. Dacă rădăcina este bolnavă, nici rodul nu poate fi sănătos. Nu păcătuiesc mai întâi cu fapta, ci cu gândul. De acolo pornește totul.

Înțeleg acum și cuvântul Apostolului Pavel: „să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Romani 12, 2). Vindecarea sufletului începe prin minte, prin gândurile pe care le hrănesc zilnic.

Îmi doresc sănătate, pace, spor și bucurie. Dar învăț astăzi că ele nu vin din afară, ele se nasc atunci când fântâna sufletului este curată. Și aceasta nu o pot face singur. Doar Hristos, Izvorul apei vii, poate spăla murdăria din sufletul meu și poate da minții mele limpezime.

Și cred că adevărata sănătate începe aici: în suflet curat, din care izvorăște viață curată.