Lecția frunzelor de toamnă 

O întrebare simplă merită un răspuns pe măsură: de ce cad frunzele toamna? Răspunsul obișnuit – că frunza cade – nu e complet adevărat. Mai degrabă, frunza „se desprinde” pentru ca arborele să supraviețuiască iernii. Aceasta este o lecție tăcută, dar profundă, despre viață și echilibru.

Rolul frunzelor este esențial: ele produc hrană pentru arbore. Prin fotosinteză, transformă lumina soarelui în energie, folosind apa pe care arborii o ridică din sol prin capilare. Fără acest proces, arborele nu poate crește, nu se poate hrăni și nu poate rezista frigului ce urmează.

La fel se întâmplă și cu oamenii. Uneori trebuie să renunțăm la ceva, să „lăsăm să cadă frunza” din viața noastră, nu pentru a pierde, ci pentru a supraviețui, a ne odihni și a ne întări. Toamna ne învață că sacrificiul temporar, detașarea de lucruri sau gânduri care nu mai servesc, aduce viață și putere în primăvara ce urmează.

Privind covorul de frunze ruginii, putem înțelege și învățătura biblică: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.” (Psalm 102, 15-16). Frunza se desprinde și devine hrană pentru pământ, la fel cum viața noastră, trecătoare și efemeră, trebuie să fie așezată în mâinile lui Dumnezeu, pentru ca rodul să nu se piardă.

Hristos ne amintește și mai clar: „Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” (Matei 6,28-30).

Astfel, toamna ne învață să fim răbdători, să ne desprindem de ceea ce ne împovărează și să ne pregătim pentru renaștere, știind că, asemenea arborilor și frunzelor lor și noi putem supraviețui iernii cu demnitate și cu nădejde, sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu.