„Nu plânge!” – cuvântul care învie inimile

Este duminică. În biserici se citește Evanghelia despre învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7,11-17).

De fiecare dată când o auzeam, ani la rând, mă întrebam în tăcere: „Doamne, de ce nu ai înviat-o și pe mama mea?”

Ea a plecat în ziua în care împlineam un an. Nu-mi amintesc chipul ei, dar simt prezența ei ca pe o respirație caldă din altă lume.

„Nu plânge!” – i-a spus Mântuitorul femeii care-și ducea fiul spre groapă.

Ce cuvinte simple… și totuși, ce putere ascund!

Într-o clipă, durerea cea mai mare s-a transformat în bucurie, lacrimile în lumină, moartea în viață.

De câte ori am auzit această Evanghelie, mi s-a strâns inima.

E groaznic să-i pierzi pe cei dragi – pe părinți, pe frați, pe prieteni. Dar nimic nu se poate compara cu durerea unei mame care își îngroapă copilul. În acea clipă, lumea se prăbușește. Totul își pierde sensul.

Poate doar Maica Domnului a simțit mai adânc această durere, stând lângă crucea Fiului ei. A suferit o durere mai mare decât a întregii omeniri, pentru că iubirea ei era neasemănat mai mare.

Dar ea a rămas în viață, întărită de puterea Domnului, ca să vadă Învierea Lui și să fie mângâierea noastră, a celor care plângem.

Când durerea pierderii devine de nesuportat, inima mea aleargă către ea. Ea înțelege. Ea știe.

De multe ori ne întrebăm: de ce nu se mai întâmplă asemenea minuni azi?

De ce nu sunt înviați cei pe care îi iubim?

De ce Dumnezeu nu ne întoarce mama, copilul, prietenul, chiar dacă ne rugăm cu toată ființa?

Cred că răspunsul nu e aici, ci dincolo.

Așa cum spunea dreptul Iov, după ce și-a pierdut copiii:

„Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” (Iov 1,21)

Nu știu dacă eu aș fi avut puterea să spun aceste cuvinte.

Viața noastră e o clipă în fața veșniciei.

Și oricât ar durea despărțirea, trebuie să credem că întâlnirea va veni.

Atunci vom înțelege totul. Atunci vom vedea că nimeni nu s-a pierdut.

Până atunci, eu cred că mama mea trăiește.

Nu aici, dar acolo unde timpul nu mai doare.

Și cred că într-o zi, când El va rosti din nou acel cuvânt – „Nu plânge!” – toți cei adormiți vor învia. Și toate inimile frânte vor deveni, din nou, întregi.