Speranțe și minuni

Ultima zi a lunii octombrie m-a prins cu inima plină de speranțe. Este vineri, început de weekend și aerul toamnei aduce cu el mirosul frunzelor uscate și o liniște care îți permite să privești mai adânc în tine. Poate că e prea mult să spun că aștept o minune, dar știu că am nevoie de un miracol. Cine nu are nevoie, până la urmă?

Și mai mult: eu cred în minuni. Lecturile de astăzi mă întăresc în această credință. Ele mă ajută să văd că minunea nu este un vis imposibil, este ceva pe care trebuie să-L cer cu inima deschisă. Domnul Însuși ne amintește, în fața greutăților zilnice, că nimic nu este imposibil pentru El:

„Aşa zice Domnul Savaot: „Dacă acest lucru se va părea greu de făcut înaintea ochilor restului acestui popor în zilele acelea, care va fi şi înaintea ochilor Mei cu neputinţă?” zice Domnul Savaot.” (Zaharia 8,6)

Această frază este ca o întrebare a lui Dumnezeu pentru noi: dacă ceva pare imposibil în ochii voștri, va fi oare imposibil și în ochii Mei? Știm bine că ceea ce pare imposibil pentru noi este mereu posibil pentru Domnul.

Astăzi aleg să cred în această promisiune. Să cer cu inima deschisă, să sper fără rezerve și să aștept ca harul lui Dumnezeu să lucreze chiar și acolo unde rațiunea și frica ne spun că nu se poate.

Toamna și liniștea acestei zile de vineri mă învață să încetinesc, să privesc frumosul din jur și să simt că fiecare zi poate fi începutul unei minuni.