Într-o după-amiază de noiembrie cu miros de frunză arsă, ploaie și melancolie, Sala Șemineului a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva s-a umplut de poezie. Aici, în inima Palatului Magna Curia, s-a deschis, vineri, 7 noiembrie 2025, fereastra unui nou vitraliu liric – „broderii de ceață, vitralii senine”, al treilea volum al poetului Dumitru Tuhuț, apărut la Editura Castrum de Thymes (Giroc, Timiș, 2025).

Atmosfera elegantă a sălii a fost completată de prezența numeroșilor iubitori de literatură, scriitori și prieteni ai autorului, veniți să asiste la o seară în care poezia s-a împletit firesc cu prietenia și cuvântul.

Evenimentul a fost moderat de Dumitru Tâlvescu, președinte al Asociației Oamenilor de Cultură și Artă din județul Hunedoara (ASOCA), care a deschis seara cu un ton cald și elegant, aducând în lumină parcursul poetic al lui Dumitru Tuhuț – un autor care, în doar câțiva ani, și-a așezat numele printre poeții de substanță ai generației sale.

Despre volum și despre personalitatea poetului au vorbit Daniel Marian – poet și publicist, semnatarul postfeței, Daniel Mariș – poet și prozator, Nicolae Toma – vicepreședinte al UZPR Filiala Timișoara, Daniel Luca – editor, poet, prozator și critic literar, Dan Orghici – ziarist cultural îndrăgostit de istorie, precum și Dumitru Tâlvescu, membru în Uniuniunea Scriitorilor din România, filiala Alba-Hunedoara, moderatorul evenimentului.

Fiecare a conturat, din propria perspectivă, profilul unui poet care caută în poezie nu doar frumusețea imaginii, dar și arhitectura sensului. În vorbele lor s-a citit admirația pentru un scris precum al poetului Dumitru Tuhuț.

Prefața semnată de Dorina Brândușa Landén oferă cheia de lectură a volumului: o poezie atentă la formă, dar vie în respirație, un echilibru între rigoare și fluiditate. „Majoritatea poemelor se sprijină pe strofe regulate, rimă și o frază muzicală clasică”, notează ea, „dar pagina nu e rigidă: apar respiro-uri grafice, alinieri și pauze care marchează căderi de sens.”

Ea observă, cu finețe, că „broderii de ceață, vitralii senine” e o carte despre disciplina privirii și răbdarea construcției, despre puterea de a transforma rana în înțelegere și timpul în sens.

La rândul său, Daniel Marian, în postfață, vorbește despre volumul ca despre un „laborator de esențe tari”, în care poetul filtrează emoția printr-o luciditate asumată. „Este o provocare la admirabile deslușiri între furtuna realului și distincția metaforicului”, scrie el, „un exercițiu de echilibru între luciditate și vis.”

În timpul serii, autorul a citit câteva poeme, iar publicul a simțit vibrația unei poezii care își poartă greutatea cu seninătate.

După cuvântările invitaților, sala a rămas plină de acea liniște densă care urmează momentelor autentice. Volumele au circulat din mână în mână, s-au cerut autografe și s-au purtat conversații tihnite.

Seara s-a încheiat într-o notă de recunoștință și emoție.

Cumpărați cartea, citiți-o cu inima deschisă și împărtășiți gândurile voastre cu cei din jur!