Duminica Samarineanului Milostiv – chemarea de a iubi
Astăzi este duminică, zi de odihnă și rugăciune. În biserici se citește Evanghelia Samarineanului Milostiv, iar eu îmi aduc aminte că, asemenea omului rănit de tâlhari, și eu cad uneori sub povara grijilor și a păcatelor.
Dar duminica aceasta mă cheamă să mă ridic prin post, rugăciune și milostenie. Să fiu Samarineanul care aduce alinare: să leg rănile celor în suferință, să ofer cuvinte pline de înțelegere și fapte de iubire. Știu că fiecare gest de milostenie, fiecare rugăciune și fiecare post mă apropie de Hristos și mă face să înțeleg că adevărata viață începe atunci când iubim aproapele nostru cu inimă curată. Așa cum este scris: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Mt. 25, 40).
Astăzi, duminică, aleg să merg pe calea milosteniei și a iubirii, știind că, prin fapta mea, pot aduce vindecare și lumină celor răniți de viață.
O, milostiv Samaritean
O,milostiv Samaritean,
nu Tu-ai fost gol,
nici Tu, sărman,
ca noi c-un dar să-Ţi fi-ajutat,
ci noi am fost,
şi Tu ne-ai dat!
Nu Tu ai fost bolnav şi-nchis
în al durerilor abis,
ca noi să-Ţi dăm vreun rod bogat,
ci noi am fost,
şi Tu ne-ai dat!
Nu Tu ai fost străin, flămând
şi însetat, şi tremurând,
ca noi să-Ţi dăm veşmânt curat,
ci noi am fost,
şi Tu ne-ai dat!
Nu Tu erai,
nu Tu, Iisus,
căzut adânc şi-n chin nespus,
ca noi să Te salvăm de jos,
ci noi eram,
şi Tu ne-ai scos!
Traian Dorz
