Intrarea Maicii Domnului în Templu – pași de smerenie spre Sfânta Sfintelor 

Astăzi, la sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, ne aducem aminte de legătura profundă dintre Fecioara Maria și Templul din Ierusalim. Templul era pentru poporul evreu locul cel mai sfânt, un „colț de cer pe pământ”, locul în care omul și Dumnezeu puteau să se întâlnească.

Potrivit Tradiției, Maica Domnului a stat doisprezece ani în acest Templu, fiind crescută în curăție, rugăciune și tăcere, pregătită pentru cea mai sfântă lucrare din istoria omenirii. În inima Templului se afla Sfânta Sfintelor, locul care nu putea fi atins decât o dată pe an de arhiereu, locul Chivotului Legii, unde se păstrau Tablele Legii, toiagul lui Aaron, mana din pustie și unde heruvimii acopereau cu aripile lor simbolul prezenței lui Dumnezeu.

Și totuși, Biserica ne învață că acolo, „în Sfânta Sfintelor, s-a hrănit Fecioara” – nu în chip obișnuit, ci mai presus de fire, așa cum mai presus de fire avea să fie și lucrarea ei în lume. A fost aleasă, pregătită și ocrotită de Dumnezeu, pentru ca din pântecele ei să se unească firea omenească cu firea dumnezeiască în Hristos.

Dar adevărata Sfântă a Sfintelor în care a intrat Maica Domnului nu a fost doar încăperea Templului – ci smerenia. Când îngerul îi vestește taina cea mare, ea răspunde cu o inimă închinată: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.” (Luca 1, 38)

Prin smerenie, ascultare și curăție, Sf. Fecioară Maria devine ea însăși Templu viu, loc în care Dumnezeu Se coboară, iar lumea se ridică la cer.

Să intrăm și noi astăzi în „Sfânta Sfintelor” a inimii noastre și, asemenea Maicii Domnului, să facem un pas spre tăcere, rugăciune și smerenie.

Să postim cu bucurie, căci postul deschide ușa prin care Dumnezeu intră în omul sincer.