Înțelepciunea care luminează pașii omului 

„Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu știi la ce poate da naștere.” (Pilde 27, 1)

Viața ne învață, zi după zi, că înțelepciunea nu se strigă, ea se trăiește. Pildele lui Solomon ne reamintesc să rămânem cu picioarele pe pământ și cu inima trează: să nu ne bazăm pe iluzii, să nu ne grăbim în mândrie, să prețuim prietenia sinceră, să ascultăm dojana care vindecă și să fim atenți la sufletul nostru mai mult decât la averile din jur.

Trăim într-o lume în care totul se schimbă rapid. De aceea, Scriptura ne cheamă astăzi să cultivăm ceea ce rămâne:

– blândețea, care dezarmează mânia;

– prietenia curată, care înveseltește inima;

– numele cel bun, care valorează mai mult decât aurul;

– înțelepciunea, care vede primejdia și se ferește;

– recunoștința, care ne ajută să prețuim ceea ce avem.

Și, poate cel mai profund: să nu trăim cu ochii la ziua de mâine, ci cu inimile treze în ziua de azi.

Pentru că fiecare zi este un dar.

În lumina înțelepciunii din Pildele lui Solomon, postul devine un exercițiu necesar prin care ne golim de prisosul acesta lăuntric – ca să facem loc lui Dumnezeu.

Postul este, în fond, un timp în care îi spunem lui Dumnezeu:

„Doamne, curățește ce e de prisos, limpezește ce e tulbure, întărește ce e slab.”

Să ne ajute Dumnezeu ca postul să fie nu doar un efort, ci o școală a înțelepciunii, în care învățăm, încet și frumos, să trăim mai aproape de El și mai împăcați cu noi înșine.