Urechi mântuite… dar vieți nemântuite?

Se spune într-o istorioară veche că un profet, ajuns în Rai, a văzut o grămadă de urechi adunate la un loc. Mirat, a întrebat ce înseamnă aceasta, iar răspunsul a fost cutremurător: „Acestea sunt urechile celor care au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, însă viața lor nu L-a urmat. Urechile au ascultat, dar inimile nu s-au supus. De aceea numai urechile au ajuns aici… stăpânii lor sunt departe.”

Cât adevăr, câtă durere și câtă mustrare tainică se ascunde în această imagine! Pentru câți dintre noi credința a rămas doar la nivelul urechilor… am ascultat predici, am citit, am suspinat în biserică, poate am și lăcrimat. Cuvântul a trecut pe lângă noi, ne-a mângâiat timp de câteva clipe, apoi l-am uitat, l-am pierdut printre griji, neglijență și obișnuință. Câte cuvinte sfinte s-au oprit doar în mintea noastră, dar nu au coborât niciodată în inimă? Câte hotărâri frumoase am făcut în taină… și câte s-au stins înainte de a deveni fapte?

Scriptura ne spune limpede: „Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.” (Romani 2, 13)

Și tot Hristos ne avertizează: cel care aude cuvântul și îl face este asemenea omului care își zidește casa pe stâncă; cel care doar aude, dar nu împlinește, își clădește viața pe nisip. Noi din care vrem să fim?

Adevărata credință nu se măsoară în câte predici știm, în câte citate reținem sau în cât de frumos vorbim despre Dumnezeu. Credința se vede în cum trăim. În răbdarea din încercare. În felul în care iertăm. În modul în care iubim. În curăția gândurilor, în seriozitatea faptelor, în sinceritatea pocăinței. Dumnezeu nu caută urechi atente, ci inimi vii.

Poate că fiecare dintre noi ar trebui să ne întrebăm cu sinceritate: „Sunt eu doar un creștin al urechilor? Sau sunt un creștin al vieții mele întregi?” Îmi place să ascult, dar mă las eu modelat? Aud, dar mă și schimb? Știu adevărul, dar îl și trăiesc?

Doamne, nu ne lăsa doar cu urechile mântuite! Coboară Cuvântul Tău în adâncul inimilor noastre. Străpunge-ne comoditățile, rupe nepăsarea, clatină obișnuința. Ajută-ne să fim nu doar ascultători plăcuți, ci împlinitori smeriți. Să nu rămânem doar cu emoții trecătoare, ci cu roade statornice. Să nu spunem doar „Amin cu urechile”, ci „Amin cu viața”.

Pentru că adevărata mântuire începe atunci când ceea ce auzim devine ceea ce trăim.

„Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.”

(Luca 8, 21)