Cercetarea conștiinței: să nu amânăm să facem binele 

Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat

Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat

Că n-a nedreptăţit pe nimeni luând ce nu era al lui.

Oricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i. 

Se poate,n-a ucis cu parul, se poate,n-a furat comori,

Dar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis, de-atâtea ori?

Se poate n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,

Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui? 

Se poate, n-a făcut păcate cum face orice vinovat

Dar când putea să facă-un bine şi nu-l făcea, n-a fost păcat?

Când el vedea că alţii sufăr bolnavi şi singuri şi trecea

Şi-ar fi putut să facă-un bine dar n-a făcut, el ce făcea? 

Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui

Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci

Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele ştiut

Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut. 

O, nu te-ndreptăţi pe tine că n-ai aprins şi n-ai furat

Că este decât toate-acestea un mai amar şi greu păcat:

Acela de-a nu face bine când ştii şi poţi trăind mereu

Mulţi credincioşi o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu. 

Traian Dorz / Ce mult se-ndreptăţeşte omul

 Se poate să nu fi ucis, să nu fi furat, să nu fi făcut păcate mari. Dar câte răni nu am lăsat cu gândul, cu vorba, cu nepăsarea! Câte fapte bune am putut să fac și nu le-am făcut! Când ne măsurăm cu ceilalți, putem părea „binecuvântați”, dar adevărata măsură este dragostea și faptele bune pe care le-am lăsat neîmplinite.

Evanghelia ne arată clar: tânărul bogat credea că n-a păcătuit – nu a ucis, nu a furat, și-a cinstit părinții – și totuși a plecat întristat (Luca 18,18-27). Adevărata măsură a vieții noastre nu stă doar în a evita răul, ci în a face binele atunci când putem.

Sfântul Augustin spunea: „Dacă te acuzi, te scuză Dumnezeu; dacă te scuzi, te acuză Dumnezeu.” Să fim sinceri cu noi înșine și să nu căutăm scuze. Să recunoaștem greșelile și, mai ales, să nu amânăm să facem binele, pentru că mâine poate să nu mai avem ocazia.

Sfântul Siluan ne învață că harul lui Dumnezeu ne ajută să împlinim binele, dar obiceiurile noastre contează enorm: dacă ne-am obișnuit cu păcatul, cădem ușor; dacă ne-am obișnuit cu faptele bune, Dumnezeu ne întărește. Libertatea nu este desființată de har, ci îndreptată spre bine.

Sfântul Apostol Iacob ne avertizează: „Cine știe să facă binele și nu-l face, săvârșește un păcat.” Poetul Traian Dorz ne atrage atenția asupra păcatului subtil: amânarea binelui. Acesta este păcatul care ne poate urmări întreaga viață, dacă nu-l recunoaștem.

Simțim adesea tentația să spunem „voi face mâine”, dar Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Azi, de veți auzi glasul Meu, să nu învârtoșați inima voastră” (Ps. 94). Mâine poate să nu mai vină. Dușmanul știe că amânarea ne face să pierdem oportunități pentru bine și să ne obișnuim cu nepăsarea.

Adevărata mântuire nu stă doar în a nu face rău, ci în a face binele pe care îl putem face astăzi, cu credință și smerenie.

Să încheiem cu un gând practic:

Nu amâna să faci binele. Nu aștepta momentul perfect. Nu lăsa gândul că „mai târziu va fi mai bine” să te amăgească. Fapta bună făcută astăzi, chiar mică, poate schimba viața cuiva și poate apropia inima ta de Dumnezeu.