Viața are sens – îl construim noi

Astăzi mă gândesc la cuvintele lui Constantin Noica: „Spui că viaţa nu are sens? Cu atât mai bine: dă-i tu unul!” (în Andrei Pleşu, Despre frumuseţea uitată a vieţii, Humanitas, Bucureşti 2011, 33) Și realizez că adevărul este simplu și totodată profund. Viața nu vine mereu cu instrucțiuni clare, cu sens predefinit sau trasee bătătorite. Noi suntem cei care trebuie să-i dăm formă, culoare și rost.

Privesc în jur și văd oameni care se plâng că totul e greu, că nimic nu merită, că lumea e haotică. Și totuși, știu că fiecare zi aduce o șansă de a transforma obișnuitul în minunat, de a face o faptă bună, de a iubi mai mult și de a fi mai aproape de Dumnezeu.

Astăzi aleg să dăruiesc zâmbete acolo unde pot, să ajut fără să aștept răsplată, să spun un cuvânt de încurajare celor triști. În felul acesta, simt că viața mea capătă sens, că nu sunt doar un trecător prin timp, ci un om care poate aduce lumină și alinare.

Și, așa cum ne învață Sfânta Scriptură:

„Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui” (Romani 8, 28).

Acest verset mă asigură că, atunci când aleg să fac bine și să trăiesc cu iubire și credință, chiar și cele mai mici gesturi dobândesc valoare eternă și sens adevărat.

Cititorule, te invit să privești viața ca pe o pânză albă. Fiecare gând bun, fiecare faptă curată, fiecare rugăciune și fiecare gest de iubire adaugă culoare și contur. Nu aștepta ca sensul să vină de undeva – creează-l tu, astăzi și în fiecare zi.