Când vindecarea începe cu credința

Uneori mă gândesc la suferință și la boală ca la un zid pe care nu-l pot dărâma. Și totuși, în mijlocul acestei poveri, îmi amintesc de Sfinții Doctori fără de arginți, Chir și Ioan, sărbătoriți astăzi în calendarul ortodox. Ei nu doar că vindecau trupurile oamenilor, ci le vorbeau despre Adevărul care vindecă sufletul: Hristos.

Acești sfinți au învățat medicina la Alexandria și au tămăduit fără să ceară nimic în schimb. Îmi dau seama cât de mult ne înșelăm atunci când credem că ajutorul înseamnă întotdeauna recompensă.

Mă uit la curajul lor și la cel al Sfintei Mucenițe Atanasia și al fiicelor ei, care, deși tinere, au primit cu bărbăție cununa muceniciei. Îmi dau seama că uneori credința cere să mergi înainte chiar atunci când totul pare pierdut. Și că, în suferință, cuvântul de încurajare poate fi mai tămăduitor decât orice medicament.

Sfântul Chir s-a retras în Arabia, iar Dumnezeu l-a învrednicit să săvârșească minuni doar prin puterea cuvântului. Sfântul Ioan l-a urmat și a stat alături de el, arătând că slujirea adevărată nu se face singur, ci împreună. Amintirea lor mă face să înțeleg că vindecarea nu este doar despre medicamente, ci despre apropierea de Dumnezeu și despre răbdarea de a fi alături de cel care suferă.

Când mă simt neputincios sau obosit de lume, îmi amintesc de ei. Și învăț că orice gest de iubire și orice cuvânt de mângâiere poate fi o minune. Pentru că tămăduirea începe cu credința – și curajul de a fi și de a dărui fără a cere nimic în schimb.